De ce tocmai lor, adică celor săraci cu duhul, le aparține Împărăția Cerească? Pentru că cel smerit cu duhul, „recunoscându-și păcătoșenia și nevrednicia sa, se lasă întru totul condus de harul lui Dumnezeu, nepunându-și nicidecum nădejdea în puterile sale duhovnicești și harul îl conduce la Împărăție”.

E un lucru vrednic de sfinți să suferim împreună cu cei ce suferă.

„Prin aceasta, cunoaștem că suntem întru El. Cine zice că petrece întru El dator este, precum Acela a umblat, și el așa să umble” (I Ioan 2, 6).

Cele prin care se urmărea întristarea și chinuirea lor, li se fac mai vârtos fără să vrea spre folos și cele prin care se plănuia surparea lor, îi fac mai tari.

Astăzi, 8 iunie 2025, se împlinesc 17 ani de la întronizarea Înaltpreasfințitului Părinte Teofan ca Arhiepiscop al Iaşilor şi Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei.

Să îndrăznim să trecem prin toate necazurile pe care le întâlnim pe cale, fiind atenți să nu ne provocăm noi vreunul și să nu alergăm după ele pentru cele ce ni s-au scris în subconștient.

Dumnezeu ne-a „urzit” din iubire și pe un „rost” de iubire pentru a fi capabili, pe măsură ce creștem cu trupul și cu duhul, să ne bucurăm de El, de comuniunea intimă cu El, Cel ce este Iubire, și de lumea creată ca dar pentru desfătarea noastră duhovnicească și trupească.

Nu te teme că, făcând voia Domnului, lăsându-te în voia Lui, poți deveni pasiv. E în noi o fantastică împotrivire la această lăsare și biruirea ei e o activitate intensă! Apoi, când depășim împotrivirea și ne lăsăm în această voie, descoperim că e o lucrare, o împreună-lucrare cu Dumnezeu. E și lucrare și odihnă. Merită să guști asta!

Așa cum o apă, datorită celor două maluri între care curge, nu se pierde, nu se risipește, ci ajunge la marea cea mare, tot astfel sufletul omenesc, datorită unei asemenea supuneri și ascultări față de Dumnezeu și de sfinții Lui, ajunge nerisipit, la limanul mântuirii, la viața veșnică de dincolo.

Mândria este mama nesupunerii, iar smerenia este izvorul ascultării. Până și împărații care au prigonit pe creștini din mândrie nu voiau să se supună lui Iisus Cel Răstignit, iar Sfântul Constantin cel Mare din smerenie a ascultat de poruncile Mântuitorului.