Poți să fii ca David și totuși să nu-ți vezi propriile păcate și greșeli. Și atunci, iată necesitatea unui duhovnic.

Chiar de este cineva conducător al lumii, Duhul Sfânt i-a dat luminare, dar nu-i a lui, a omului. Dumnezeu i-a dat-o, ca să conducă. Iar cui i s-a dat mult, mult i se va cere!

Dumnezeu iubește pe omul smerit și nebăgat în seamă de nimeni, încât îi iartă și păcatele pe care le-a făcut.

Un bătrân s-a rugat Bunului Dumnezeu întrebând ce fapte să mai facă, ca să se mântuiască. Și i s-a arătat îngerul și i-a zis: „Așa să te mântuiești, dacă cugeți astea: nimica sunt, nimica pot, nimica am”. Și aceste cuvinte, tot un cuvânt sunt: smerenia.

Harul Botezului nu poate fi luat de la noi; el poate fi acoperit de păcate, poate rămâne necultivat, dar nu poate fi înstrăinat. Copiii care au primit sămânța Botezului au mai multe șanse de a se întoarce (sau reîntoarce) la Dumnezeu, de a-L regăsi când au ajuns la maturitate, chiar dacă n-au primit o educație creștină.

Să avem mintea trează și orice îngăduie Dumnezeu, să primim. Și să cădem înaintea Tronului lui Dumnezeu și al Maicii Domnului. Când le vom lucra pe toate acestea, Harul dumnezeiesc ne va întări.

S-o iubim mult pe Maica Domnului, ca să ne dea bucuria Fiului ei. Să se înrădăcineze bucuria lui Hristos în sufletul nostru, să prindă viață sufletul nostru cu dragostea lui Dumnezeu.

S-o iubim mult pe Maica Domnului. Să vă rugați ei cu metanierul, să citiți în fiecare zi Paraclisul ei și ne va duce pe toate în Rai.

Ce lucru minunat să-L avem pe Hristos Cel Înviat alături de noi, înăuntrul nostru și pe Duhul cel Sfânt, ca și pe Părintele nostru ceresc! Am spus că acolo unde este Tatăl este și Fiul și Duhul Sfânt, „Treimea Cea de o Ființă și nedespărțită”.

S-a suit la ceruri, spre a vedea nevoințele tainice și vădite pentru credință ale celor ce cred în El, spre a le ajuta neîncetat, a-i întări și a birui împreună cu ei, și a-i încununa cu cununile biruinței.