A fost un timp când unii dintre creștini țineau icoanele ascunse, după ușă, în vreun colțișor sau chiar în șifoniere sau în valize. A sosit timpul să scoatem icoanele la vedere și să le așezăm unde le este locul.

Tămâierea, înălțarea și răspândirea unor miresme binemirositoare prin arderea de tămâie, reprezintă mărturisirea credinței și a supunerii noastre față de Dumnezeu.

E o mare deosebire între a crede că Dumnezeu există, cunoscându-L din natură sau din Scripturi, și aceea de a-L cunoaște pe Domnul prin Duhul Sfânt.

Luni, 23 mai, începând cu ora 18.00, la Iași, Sala „Iustin Moisescu” din cadrul Ansamblului Mitropolitan (corp C2, Cancelaria Eparhială) va găzdui primul eveniment din seria de întâlniri care se vor desfăşura sub genericul „Ne vedem la Mitropolie”.

Dumnezeu cu harul Său cel atotputernic va curăța, precum știe, păcatele noastre.

Îmbrăcându-te întru puterea Sfântului Duh, prin toată rugăciunea și cererea, cu vitejie și cu bărbăție vei birui pe cei trei uriași gândiți ai celor de alt neam.

Dragostea față de semeni nu se exprimă doar prin gânduri bune, ci și prin rugăciune. Rugăciu­nea este cea care leagă cu puternice legături, care durează punți, care împrietenește, întărește, mân­gâie, tămăduiește și ajută.

Povața mea este următoarea: să așteptăm și să îndurăm necazurile fără crâcnire, fără supărare, astfel încât, prin hăți­șul des al întâmplărilor, nu cumva să pierdem veridicitatea chipului uman.

El cere o pocăinţă hristocentrică, adică schimbarea vieţii, care-L va avea în centru pe Hristos, Dumnezeu-Omul şi nu diferitele fariseisme sau alte ipocrizii religioase şi ciudate. Schimbarea aceasta va face sufletul să vieţuiască şi să fie luminat de Duhul Sfânt. 

Fără obligații nu pot exista nici drepturile. Altfel, totul s-ar transforma într-un haos, pentru că viața înseamnă și a da și a primi. Dacă dai, primești.