Preotul este mijlocitorul între Dumnezeu și oameni, cel care-i duce la Dumnezeu, prin sfătuirile lui și prin harul Sfântului Duh care este peste el, spre a săvârși cele șapte Taine creștinești prin care se poate mântui orișicare creștin.

Oricât de nevoitor ai fi, oricâte sute și mii de metanii ai face, oricâte privegheri – sunt bune, toate sunt bune, că astea sunt lucruri hotărâ­te de Sfinții Părinți cu mare înțelepciune –, dar vârful bunătăților este a te smeri, a te smeri înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor.

Când cineva se învinovățește pe sine de toate, să știi că atunci e aproape de Dumnezeu, iar când se îndreptățește pe sine, atunci diavolul este cu el.

Te plictisește viața pământească? Dar ai uitat ce îi așteaptă pe oamenii păcătoși în viața de după moarte?

Dacă nu vom răbda necazurile, și chiar dacă le vom răbda, dar cu cârtire, cu mânie, cu supărare și cu ceartă, ce răbdare este aceasta? Este numai înrădăcinarea în noi a răutății, a mâniei, iar de aici vine mândria.

Când nu vei mai cârti, atunci vei sluji mai cu osârdie bolnavii pentru Dumnezeu și te vei izbăvi nu numai de boala ta trupească, ci și de cea sufletească.

Acest leac vă sfătuiesc să-l luați pentru a vă vindeca de orice patimă. Dacă nu-l aveți, cereți-l de la Preabunul Dumnezeu și o să vi-l dea.

Sfântul Antonie cel Mare, omul lui Dumnezeu, întemeietorul monahismului, a zis: „Am văzut în vedenie cursele diavolului întinse peste tot pământul și am întrebat oftând: «Care va fi scăparea noastră?». Și am auzit voce nevăzută zicând: «Smerenia!»”.

Că precum în chip unic mărturisesc pe fiecare persoană Dumnezeu și Domn, nevoit sunt datorită adevărului creștinesc să nu spun trei Dumnezei sau trei Domni, alăturându-mă soborniceștii evlavii.

Însuși Hristos a spus că legile date de El sunt ușoare și că, dacă omul le va împlini, va dobândi pacea lăuntrică și liniștea.