Domnul vrea să-i mântuiască pe toți oamenii și în bunătatea Lui cheamă la El lumea întreagă. El nu lipsește sufletul de voință, ci prin harul Său El o îndreaptă spre bine și o atrage spre iubirea Lui. Când Dumnezeu vrea să miluiască pe cineva, atunci insuflă altora dorința de a se ruga pentru acesta și-i ajută în rugăciunea lor. De aceea, trebuie știut că atunci când se ivește dorința de a te ruga pentru cineva, e semn că Domnul Însuși vrea să miluiască acest suflet și ascultă cu milostivire rugăciunile tale. Nu trebuie însă confundată această dorință de a te ruga insuflată de Domnul, cu dorința iscată de legătura pătimașă față de cel sau cea pentru care te rogi.

Când rugăciunea izvorăște numai din întristare față de cineva aflat în viață sau care a murit, ea este liberă de orice legătură pătimașă. În această rugăciune, sufletul se întristează pentru acesta și se roagă din inimă, și aceasta e un semn al milei lui Dumnezeu.

(Cuviosul Siluan Athonitul, Între iadul deznădejdii și iadul smereniei, Editura Deisis, 1996, pp. 197-198)