Dacă ajungi să fii liniștit, numai în condițiile de liniștire să știi că nu ești liniștit.

Roadele smochinului – produse ale firii, ale naturii naturale – sunt subordonate ciclurilor de rodire, însă devotamentul oamenilor nu cunoaște soroace și pauze. Interpretarea alegorică se impune: smochinul e omul, iar smochinul neroditor e omul și el neroditor, rece, aspru, nereceptiv chemărilor cerești.

În Săptămâna Mare s-au săvârșit niște lucruri cât se poate de mari: patimile și moartea Dumnezeu-Omului pentru neamul omenesc.

Noi trebuie să avem roade continuu, pentru că nu știm în ce timp va trebui să dăm seama de roadele noastre. 

Duminică au ieșit în întâmpinarea Lui cu ramuri de finic și cu stâlpări, și Vineri L-au bătut fără omenie și L-au rănit.

După ce Hristos a intrat împreună cu ucenicii Săi în Ierusalim, imediat a început numărătoarea inversă până la Înfricoșătoarele Sale Patimi. De aceea, le-a lăsat ucenicilor Săi Taina Dumnezeieștii Euharistii, a Dumnezeieștii Împărtășanii, încât prin El să propășească aceștia toți, cât și toți credincioșii tuturor veacurilor, adică Biserica de pe pământ și cer, în Împărăția cea Veșnică.

De 2000 de ani, Iisus cu bunătatea, cu blândețea, cu înțelepciunea Lui bate la ușa inimii fiecăruia, ca să-I deschidem. Dar trebuie să mărturisim că și în noi înșine coexistă două căi: și da; și nu; și Îți deschid, și nu-Ți deschid. Știu că mă ajuți, dar știu că-mi restrângi și voia mea de ticălos.

După o absență de doi ani, la Iași a fost reluat Pelerinajul de Florii.

„Mai întâi roagă-te, asigurându-ți liniștea. Dacă nu te poți ruga mult dimineața, roagă-te la amiază sau seara, sau mai bine noaptea. Caută un moment de liniște și te roagă. Roagă-te până plouă, adică până-ți vin lacrimile. Mulți sunt cei ce se roagă toată noaptea fără a obosi. Rugăciunea este dulce.”

„Eu am fost născut pentru a-i iubi pe toți oamenii. Că sunt turci, negri sau albi, nu mă interesează. Văd pe chipul fiecărui om chipul lui Dumnezeu. Și pentru acest chip al lui Dumnezeu, eu sunt gata la orice sacrificiu.”