„Iubiților, dacă inima noastră nu ne osândește, avem îndrăznire către Dumnezeu, și orice cerem, primim de la El, pentru că păzim poruncile Lui și cele plăcute înaintea Lui facem.”

Astfel poruncește să ne întoarcem și să fugim de „morții aceștia” și de laudele morților și de slava ce se veștejește și trece și să o căutăm numai pe aceea, a cărei frumusețe nu se poate descrie și a cărei margine nu se poate afla.

În asta stă miezul poruncii: „Fiți treji, privegheați. Luați aminte la voi înșivă. Încingeți mijlocul cugetelor voastre”. Trezvia trebuie îmbinată cu dreapta socotință.

Nu încercați să vă vedeți drepți și fără greșeală, ci întotdeauna cereți: „Dăruiește-mi, Doamne, să-mi văd greșelile mele și să nu-l osândesc pe fratele meu!”.

Nu primi aceste gânduri; chiar dacă sufleorul – vrăjmașul care îți șoptește acest gând – te muncește, tu să știi că aceste gânduri nu sunt de la tine. Fă-te deci că nu auzi șoaptele lui, lovindu-le cu rugăciunea: „Doamne, miluiește-mă!”.

La noi toate sunt la locul lor, toate sunt binecuvântate de Dumnezeu, iar cu ispitele demult a venit vremea să ne luptăm, să le deosebim și să le dezrădăcinăm.

Nevoința noastră este întrețesută cu întristare și bucurie. Bucurie, fiindcă nădăjduim cu îndrăznire în Hristos Cel Răstignit și Înviat, și Biruitor al stăpânirii morții, a păcatului și a demonului. Și întristare, fiindcă noi, cu patimile noastre, L-am întristat pe Dumnezeu și fără de pricină ne-am dus departe de brațele Lui.

Înțelepciune este să trăiască cineva după Evanghelie. Prostia și nebunia este viața păcatului. Nebuni sunt cei care își trăiesc viața fără rost. Înțelept este acela care face a sa voia lui Dumnezeu. Prezența Duhului Sfânt îl face pe om înțelept, priceput, cuvios și înfrânat. Credincioșii sunt întăriți cu Duhul Sfânt prin Sfintele Taine și prin dumnezeieștile virtuți.

Omul lui Dumnezeu întâmpină faptele de fiecare zi în mod diferit. Primește ispitele vieții ca pe o îngăduință a lui Dumnezeu pentru mântuirea lui. Dumnezeu îngăduie necazurile în viață pentru educare și pentru maturizare și dă putere pentru întâmpinarea lor. Dumnezeu îngăduie încercările, dar poartă de grijă și pentru slobozirea din ele, ca un părinte iubitor.

Sfântul Ioan Botezătorul nu este cinstit doar de confesiunile creștine, ci și de musulmani, unioniști și chiar de unele grupări gnostice.