Spălat și umezit de apele primăverii, pământul începe a se acoperi cu verdeață și cu flori.

Sunt patru vrăjmași care merg înaintea oricărei întinăciuni a demonului: înșelarea, uitarea, trândăvia și pofta cea rea.

Credința care are părtășie cu faptele arată că Domnul va face voia celor ce se tem de El și va asculta rugăciunile lor și îi va mântui pe ei.

Pe focul care arde îl stinge apa și monahul prin milostenie se răscumpără din păcat. Grădina udată va înflori precum crinul și învățătura monahului o arată faptele lui.

Cel care se nevoiește va vedea mărețiile lui Dumnezeu și va spune: „La mine ai venit, Hristoase al meu? La mine, vasul cel necurat, ai venit să Te sălășluiești? În inima mea cea murdară? Unde este podoaba? Unde este străduința mea pentru împodobirea sufletului meu, ca să vii și să Te sălășluiești în el?”.

Osândirea este cel mai mare păcat care ne desparte de Dumnezeu. De îndată ce ne vine în minte, s-o coborâm în iad și să spunem: „Vino să te duc la viermele cel neadormit! Vino să te duc în întunericul cel gros, în focul cel veșnic! Ia să ne punem degetele în foc…”.

Dacă am vedea ce izbucnește din noi și ce gândește mintea noastră, atunci am conștientiza că suntem mereu vinovați față de Dumnezeu și că-L mâhnim neîncetat.

Așa dorim și noi ca să gustăm o dată, poporul să guste din apa vieții dată de creștinism și să nu mai înseteze, să nu mai meargă la lume, la puțuri, ca să scoată apă cu funia, ci să primească această apă o dată pentru totdeauna, să cunoască adevărul în Iisus Hristos.

Așa cum apa îți dăruiește un fel de întremare trupească, și simțim aceasta de câte ori ne este sete și bem apă, că se întâmplă ceva, o schimbare înlăuntrul nostru, tot așa este și cu „apa cea vie”, cu învățătura Mântuitorului, cu harul lui Dumnezeu care schimbă spre bine viața noastră.

Sfânta Biserică, în cântările ei din această zi, ne atrage cu deosebire atenția asupra acestui moment și ni-L înfățișează pe Domnul, Care ne cheamă: „Cel ce însetează să vină la Mine și să bea” – așteptând ca și noi, asemenea samarinencei, să ne adresăm Lui, implorându-L: „Dă-ne, Doamne, această apă a Ta!”.