Sfânta Biserică prin alcătuirile de la sfânta slujbă ne spune: „Cine a păzit mâna ucenicului nearsă când s-a apropiat de coasta Domnului cea de foc? Cine i-a dat ei îndrăzneală de a putut pipăi osul cel de văpaie? Cu adevărat ceea ce s-a pipăit! Că dacă n-ar fi dat coasta putere dreptei celei de lut, cum ar fi putut pipăi patimile care au clătit – am zice care au zguduit – cele de sus și cele de jos? Acest dar lui Toma, s-a dat a o pipăi pe aceasta și a striga lui Hristos: Domnul ești și Dumnezeul meu!”.

Iată de câte ori se spune că Domnul Hristos a fost pipăit de Sfântul Apostol Toma. De câte ori? De cinci ori. De patru ori și a cincea oară când zice: „Cine a păzit mâna ucenicului nearsă când s-a apropiat de coasta Domnului cea de foc?”. După aceea spune „pipăit” clar, și anume, coasta a dat putere dreptei celei de lut de a putut pipăi osul cel de văpaie, de a putut pipăi patimile care au zguduit cele de sus și cele de jos. Însăși coasta i-a dat putere de a pipăi. Biserica învață și ne învață nu pe ocolite, nu în gânduri subțiri, ci ne învață direct și ne spune clar: Sfântul Apostol Toma a îndrăznit să pipăie pe Domnul Hristos. Și bineînțeles că Domnul Hristos a vrut și EL aceasta. De ce? Ca să-l încredințeze pe Sfântul Apostol Toma.

Iată cum au stat oamenii în fața Domnului Hristos din punct de vedere ideologic, adică al minții. Dar cum stăm cu starea oamenilor care s-au încredințat despre Învierea Domnului Hristos? Femeile mironosițe s-au bucurat. S-au bucurat pentru că și Domnul Hristos le-a spus: „Bucurați-vă!”. Deci, cine crede în Învierea Domnului Hristos trăiește într-o mare bucurie. Aceasta e adevărata bucurie!

(Părintele Teofil Părăian, Lumini de gând, Editura Antim, 1997, pp. 118-119)