Nimic nu este pierdut atâta vreme cât credința e vie
„Cine vrea să se mântuiască cu întrebarea să călătorească.”
Să întrebe. Să întrebe, pentru că, vă spun drept, părinților, dacă ar face un preot Sfânta Liturghie cum trebuie, adică și cu trăire, să știți, părinților, că acela, într-adevăr, capătă o libertate de preot și dobândește multe suflete pentru Hristos. Asta este marea noastră misiune, părinților! Ne-a făcut Dumnezeu preoți! Noi suntem călugări, dar eu stau de vorbă și cu preoții de mir.
Să mântuim lumea cu orice chip! Un preot este un alt Hristos pe pământ! Liber! Gata oricând de jertfă! N-am nevoie să mă motivez, nici n-aveți voie să mă întrebați! Ăsta-i adevărul! Pentru că, iată, vă dau vouă puterea de a lega și de a dezlega! Gata! Puterea lui Hristos! Nu poate omul să dezlege. Și atunci de asta vă spun, e ușor lucru să faci preoție cu dragoste! Ai vreo neputință? Du-te și te spovedește și rămâi mai departe pe drumul tău!
Cum vă spuneam, nicio nenorocire nu înseamnă ceva pierdut. Nimic nu este pierdut atâta vreme cât credința-i în picioare. Capul se ridică din nou și sufletul nu abdică. Nu vă temeți dacă ați greșit! Întrebați și intrați în ordine imediat!
Nu-mi pare rău că sunt om bătrân! Vă rog din toată inima să mă credeți. Sunt foarte bucuros că sunt de vârsta asta, să știți! Părinților, nu fac nimic pentru mine. Toate le fac pentru Dumnezeu și pentru cei ce sunt ai lui Dumnezeu! Deși de multe ori pot să fac foarte multe lucruri. Dar am tot ce îmi trebuie, nu-mi lipsește nimic.
(Arhimandritul Arsenie Papacioc, Cuvânt despre bucuria duhovnicească, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2003, pp. 42-43)