Iubirea nu poate fi înlocuită
Unii înțeleg și alții nu înțeleg: căci iubirea nu poate fi înlocuită, foarte mulți încearcă să înlocuiască iubirea cu ceea ce nu este consistent și ar da orice să facă comerț cu ea; foarte mulți se pricep astăzi la comerț și ar dori și să se mântuiască, dar fără să iubească, doresc Împărăția Cerurilor (sunt destul de cinstiți și simte sufletul lor că cere ceva ceresc), din păcate nu se pot despărți de această legătură. Alții doresc să se mântuiască tot fără iubire, plătind. Sunt darnici, dar ei fac în continuare păcate și continuă să fie darnici. Au bani și dau la biserici, la oameni necăjiți. Chiar și plâng când văd un om amărât și îl ajută, dar nu îl iubesc. O să zicem: dar atunci de ce plâng și de ce îl ajută? E destul de discutat și aici, așa că nu generalizăm; vorbim de aceste cazuri care sunt negative în închistarea lor.
Plânge de bucurie că el nu e așa, sau plânge de durere pentru felul în care n-a înțeles viața, poate plânge și pentru el. De ce îl ajută? Pentru că dorește și acceptă ca un comerț: „fă bine ca să ți se facă bine”, deși iubirea nu presupune asta. Iubirea presupune: „fă bine și Dumnezeu, văzând binele, va rândui cele de folos pentru tine”. Iov făcea binele și a primit răul, iar în cele din urmă, la sfârșitul durerii sale, a avut răsplata. Tot ce Iov pierduse a recâștigat și încă de două ori, doar pe copiii care muriseră i-a câștigat numai o dată.
(Părintele Nicolae Tănase, Soțul ideal, soția ideală, Editura Anastasis, Sibiu, 2011, pp. 56-57)