Dacă ne-am teme de osândă, n-am fi grăitori în deșert niciodată.

Împărăția Cerurilor înseamnă nevoință și cei ce întru toate se silesc și se nevoiesc, aceia o dobândesc.

Dacă o singură simțire sau o singură putere a sufletului se va întina, îndată întinăciunea se întinde și aleargă la inimă după cum fiecare rază a cercului aleargă la centru.

„Frate, pentru marele dar ce ţi-l dă Dumnezeu, Cel atât vătămat de păcatele tale, ca să te unească cu Sine, fă şi tu aceasta ‒ a te socoti mai nevrednic şi mai rău decât toţi. Deseori mulţumeşte-I şi socoate-te îndatorat celor ce-ţi dau prilej a te smeri. Adică celor ce te-au defăimat ori te defaimă totdeauna. Chiar dacă suferi în silă defăimările, sileşte-te, cât poţi, a nu arăta niciun semn de nemulţumire.”

Nu este cineva care să o cheme cu credință și să nu fie ascultat cu milostivire. Însuși Fiul lui Dumnezeu și Fiu iubit al Fecioarei a dat pe Maica Sa mamă nouă tuturor și apărătoare, pentru a ne ajuta la mântuire.

De aceea a fost legat sufletul împreună cu trupul – zice Grigorie Cuvântătorul de Dumnezeu –, ca să se facă lui ceea ce este Dumnezeu pentru el, adică ca să-l povățuiască pe trup ca pe un copil și să-l împrietenească cu Dumnezeu.

Dacă tu, frate, cum te consideri amărât, erai singur pe lume, Hristos se răstignea pentru tine!

Dă-mi, Doamne, putere să iert, dă-mi Doamne, putere să-mi văd păcatele! Le cerem pe toate acestea, că sunt daruri. În Biserică, toate se dau în Duhul Sfânt.

Nu-L credem pe Dumnezeu, Care zice: „Pe cel ce vine la Mine nu-l voi scoate afară, cel ce cheamă numele Meu se va mântui, n-am venit pentru cei drepți, ci pentru cei păcătoși”. Nu-L credem.

Boala trupească ajută la vindecarea bolii duhovnicești. O neutralizează cu smerenia pe care o aduce. Dumnezeu pe toate le pune în valoare spre binele nostru. Tot ceea ce El îngăduie este pentru folosul nostru duhovnicesc.