În viața a milioane de oameni, și nu doar în veacurile timpurii, ci și acum, se întâmplă astfel de întâlniri: uneori în citirea Evangheliei, sau într-un moment de aprofundare, în clipa unei tristeți adânci sau a unei bucurii fără margini.

Ucenicia este plecare de minte. Dacă nu te pleci cu mintea, dacă știi tu mai bine, dacă ai tu opinii care te scot de sub ascultarea față de duhovnic, în cazul acesta, sau duhovnicul nu-i duhovnic, sau ucenicul nu-i ucenic. Sau amândouă.

Tu nu ești singur, fiindcă stai cu Domnul, și Domnul e cu tine. Ascultă-l pe marele Pavel, apostolul neamurilor, care a fost dintr-o dată părăsit de toți și spune: Nimeni n-a rămas cu mine, ci toți m-au părăsit… iar Domnul a stătut lângă mine și m-a întărit.

Această credință vie în existența după moarte a vieții veșnice și fericite a însuflețit mulțimea nenumărată a mucenicilor în primele veacuri ale creștinismului și a făcut ca moartea să fie pentru ei cel mai îmbucurător fapt, în ciuda chinurilor lor cumplite.

Luând aminte la modelul Maicii Domnului, să stăruim și noi cu osârdie pe calea vieții presărate cu virtuți și să dobândim sfârșit bun și cu pace, prin disprețul față de păcat.

Răbdați toate necazurile și bolile și toate greutățile, pe care se cuvine a le răbda, spre a rămâne pe calea cea dreaptă.

Mântuitorul a zis: „Cine dintre voi poate, îngrijorându-se, să adauge staturii sale un cot?”. Așadar, cu deplină încredere în Făcătorul nostru să săvârșim lucrarea dată nouă și să nu ne îngrijim de tot ce va veni și de tot ce poate veni. Mai mult face o picătură de rugăciune decât o mare de grijă.

Sfântul Apostol Pavel, ca și ceilalți Apostoli, urmând porunca Domnului, îndeamnă pe creștini să se roage neîncetat. Așa au făcut toți drepții, patriarhii, prorocii și credincioșii Vechiului Testament; așa să facem și noi.

Postul este o potrivire a vieții omului, ca apa din oala pe care o pui la foc. Dacă oala pusă la foc e goală, mai pui apă în ea, ca să nu se spargă de tăria focului; iar dacă e plină-ochi, mai deșerți din ea, ca nu cumva, fierbând, să curgă în foc și să-l stingă.

Rugăciunea, pentru a fi primită sau, mai bine zis, pentru a fi lucrătoare, trebuie să fie însoțită de post.