Noi, care nu suntem doctori, cum putem să fim asemenea sau măcar să urmăm ceva, din cât se poate, pe Sfântul Pantelimon, doctor fără de arginți? Știți cum, iubiți credincioși? Să facem noi, la puterile noastre, ceea ce ne-a dat nouă Dumnezeu să facem.

În această zi s-a pus început întregii lumi văzute; în această zi Arhanghelul Gavriil a adus vestea cea bună Preasfintei Născătoare de Dumnezeu despre întruparea Domnului; în această zi Domnul și Dumnezeul nostru a înviat din morți, nimicind iadul.

În Noul Testament întâlnim aproape aceleași numiri date lui Dumnezeu ca și în Vechiul Testament. Iisus Hristos propagă credința în Dumnezeu Creatorul, Dumnezeul cel unic, „Dumnezeul părinților”, Dumnezeul cel Viu, Dumnezeul proniator, Mântuitor și Judecător al lumii.

Din libertatea bine întrebuințată se nasc toate virtuțile și comorile morale și spirituale ale omenirii; din abuzul de libertate se nasc toate viciile și relele.

Unde și când lipsește credința în Dumnezeu, toate se clatină; unde și când puterea credinței în Dumnezeu lucrează prin virtutea iubirii, acolo toate cresc, înfloresc și rodesc.

Vezi-ți de rugăciune, că spune în Pateric: „chiar de nu pricepi cuvântul, îl pricepe dracul și se teme”.

Ce-ai de făcut, începe cu binecuvântare, și mulțumește când ai isprăvit. Izbânda pune-o pe seama lui Dumnezeu; pentru ponoase, cere-I Lui iertare. Roagă-te când lucrezi, ori măcar lucrează în duh de rugăciune. Că rugăciunea uneltește ca nimeni alta unirea omului cu Dumnezeu.

Silește-te să ai folos duhovnicesc din orice lucru, văzând ce-i bun în el, neamăgit de chipul înșelător al plăcerii.

Așa cum în urma celor lipsiți de Duhul Sfânt nu rămâne decât ruină, pustiu arzător, răutate, ură, sălbăticie, tot astfel în urma celor plini de darul Duhului Sfânt totul înverzește, înflorește și învie. Fiarele se îmblânzesc ca mieii, cerul sloboade ploaie, pământul odrăslește tot felul de roade, iar omul se hrănește „cu lapte și cu miere”.

Ca niște fiare sălbatice se ridică patimile și poftele, sfâșiindu-ne tot ce e mai bun și mai sfânt în noi. Cădem în deznădejde și vrem să ne punem capăt zilelor. Dar glasul lăuntric al lui Dumnezeu și al Îngerului păzitor ne sfătuiește să ne întoarcem, să cădem în genunchi, să suspinăm și să plângem, cerând mila lui Dumnezeu.