Silește-te să ai folos duhovnicesc din orice lucru, văzând ce-i bun în el, neamăgit de chipul înșelător al plăcerii.

Așa cum în urma celor lipsiți de Duhul Sfânt nu rămâne decât ruină, pustiu arzător, răutate, ură, sălbăticie, tot astfel în urma celor plini de darul Duhului Sfânt totul înverzește, înflorește și învie. Fiarele se îmblânzesc ca mieii, cerul sloboade ploaie, pământul odrăslește tot felul de roade, iar omul se hrănește „cu lapte și cu miere”.

Ca niște fiare sălbatice se ridică patimile și poftele, sfâșiindu-ne tot ce e mai bun și mai sfânt în noi. Cădem în deznădejde și vrem să ne punem capăt zilelor. Dar glasul lăuntric al lui Dumnezeu și al Îngerului păzitor ne sfătuiește să ne întoarcem, să cădem în genunchi, să suspinăm și să plângem, cerând mila lui Dumnezeu.

Dumnezeu nu vrea să ne aducă cu sila în Rai. Căci dacă noi am intra acolo cu răutatea în suflet, am pleca din nou ca Adam, deși acesta nu era rău ca noi. Ba chiar de-am intra, nu în sânul lui Avraam, ci în însuși sânul lui Iisus, L-am vinde ca și Iuda, dacă nu ne curățim inima de vicleșug.

Începutul trebuie întărit cu răbdarea pentru că, în lupta cu mândria și cu slava deșartă, acestea au obiceiul să-l arunce pe om în deznădejde, ca să părăsească lupta.

Chiar dacă părerea ta este dreaptă, dacă din dragostea pentru Dumnezeu o părăsești ca să urmezi pe a altuia, mult folos vei trage din aceasta.

Minunea adunării puterilor sufletului, învrăjbite de fapta ucigașă a păcatului, nu e cu putință decât în numele lui Dumnezeu.

Este foarte important ca rugăciunea să fie însoțită de credință, credința însemnând și participarea intelectului, adică o rugăciune conștientă de ceea ce poate ea.

Noi credem în sfinți și pentru faptul că, în viața lor, au devenit exemple pentru viața noastră, deci ni se constituie ca modele, dar și pentru faptul că pot să fie mijlocitori între noi și Dumnezeu.

În repetate rânduri, însă, ne spun Sfinții Evangheliști, Mântuitorul Hristos, din când în când, se retrăgea în loc deosebit, departe de ucenicii Săi, și mergea fie într-un munte, fie într-un pustiu, ca să se roage.