Eu mult m-am nevoit și am obosit în această luptă, și abia la vârsta de 65 de ani am încetat să mai am orice fel de gânduri și de împotriviri satanicești. Acum sunt cu desăvârșire liber, mort față de cugetul cel trupesc și curat pe dinăuntru. Nădăjduiesc că mă voi mântui, deoarece m-am curățit și-L văd pe Dumnezeu cu ochii sufletului meu.

Să le vorbim cu cuviință și cu bunătate. Purtarea bădărănoasă care se cam vede, din păcate, pe la unii monahi nu duce niciodată la rezultatul dorit. Să-i ajutăm și material cu binecuvântarea Starețului, mai ales pe cei care au absolută nevoie.

Fraților, trebuie să spălăm cu pocăință toată necurăția noastră și astfel să pășim către El, ștergând cu lacrimi păcatele cele știute și cele neștiute. Să ne frângem inima noastră prin smerenie, cum și El S-a micșorat pe Sine pentru noi, făcându-Se, totodată, Dumnezeu și Om, ca să-l mântuiască pe om de smintelile cele diavolești.

Noi, care nu suntem doctori, cum putem să fim asemenea sau măcar să urmăm ceva, din cât se poate, pe Sfântul Pantelimon, doctor fără de arginți? Știți cum, iubiți credincioși? Să facem noi, la puterile noastre, ceea ce ne-a dat nouă Dumnezeu să facem.

În această zi s-a pus început întregii lumi văzute; în această zi Arhanghelul Gavriil a adus vestea cea bună Preasfintei Născătoare de Dumnezeu despre întruparea Domnului; în această zi Domnul și Dumnezeul nostru a înviat din morți, nimicind iadul.

În Noul Testament întâlnim aproape aceleași numiri date lui Dumnezeu ca și în Vechiul Testament. Iisus Hristos propagă credința în Dumnezeu Creatorul, Dumnezeul cel unic, „Dumnezeul părinților”, Dumnezeul cel Viu, Dumnezeul proniator, Mântuitor și Judecător al lumii.

Din libertatea bine întrebuințată se nasc toate virtuțile și comorile morale și spirituale ale omenirii; din abuzul de libertate se nasc toate viciile și relele.

Unde și când lipsește credința în Dumnezeu, toate se clatină; unde și când puterea credinței în Dumnezeu lucrează prin virtutea iubirii, acolo toate cresc, înfloresc și rodesc.

Vezi-ți de rugăciune, că spune în Pateric: „chiar de nu pricepi cuvântul, îl pricepe dracul și se teme”.

Ce-ai de făcut, începe cu binecuvântare, și mulțumește când ai isprăvit. Izbânda pune-o pe seama lui Dumnezeu; pentru ponoase, cere-I Lui iertare. Roagă-te când lucrezi, ori măcar lucrează în duh de rugăciune. Că rugăciunea uneltește ca nimeni alta unirea omului cu Dumnezeu.