Viața noastră – viața tuturor oamenilor – este amar, întristare și pătimire, și toate aceste amaruri, întristări și pătimiri ale vieții noastre lumești, sociale și familiale, alcătuiesc crucea noastră.

Fiule, crucea este cea mai de seamă învățătură pe care Dumnezeu i-a dat-o omului. Pentru noi, Mântuitorul S-a jertfit pe cruce, arătându-ne astfel ce înseam­nă să iubești, fiindcă a făcut acest lucru din dragoste pentru oameni. Crucea înseamnă tocmai calea pe care omul ajunge la iubire, adică la Dumnezeu.

Cu dreapta sa, și cu primele trei degete ale ei să propovăduiască pe aceeași Preasfântă și deoființă Treime: a Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, pe Unul Dumnezeu în trei ipostasuri.

„Mântuiește, Doamne, poporul Tău și binecuvântează moștenirea Ta, biruință binecredincioșilor creștini asupra celor potrivnici dăruiește și cu Crucea Ta păzește pe poporul Tău.”

Dumnezeu a umplut universul cu lucruri care pot să-ți dea bucurie. Și pornind de la această bucurie poți să urci la treptele mai înalte ale bucuriei și să ajungi la bucuria desăvârșitoare și după aceea la desăvârșita bucurie care este Însuși Hristos.

Schimbarea la Față și Învierea nu pot fi despărțite de Răstignire. Creștini fiind, suntem cu adevărat martorii „bucuriei celei mari foarte” (Matei 2, 10), dar nu trebuie să uităm că „prin Cruce a venit bucurie pentru toată lumea”.

Nu este deloc ușor să ții în frâu un cal sau un alt animal, dar oamenii, cu a lor personalitate infinit de variată și răutate deliberată, sunt cu mult mai nesupuși.

Postul este o primăvară duhovnicească, pocăința un boboc ce înflorește, iar Hristos ni se face cunoscut în această perioadă ca „Dătător de lumină”.

Trebuie să Îi cerem Domnului în rugăciunea noastră să ne ajute să punem început bun. Lui Dumnezeu îi place foarte mult atunci când Îi cerem să punem început bun.

Citirea Scripturii în acest fel ne va aduce mari foloase în rugăciune și în orice lucru pe care îl facem înaintea lui Dumnezeu.