<img src="/sites/default/files/styles/img_rss/public/articol/2022/03/canonul_cel_mare_-_foto_silviu_cluci_4553.jpg?itok=f_os8Bfd" title="„Făcătorul meu, Mântuitorul meu și Judecătorul meu, primește-mă pe mine cel ce mă pocăiesc” / Foto: Pr. Silviu Cluci" alt="preot citind în mijlocul bisericii" loading="eager">
<p>„Trup și oase” exprimă existența trupească a omului, iar „suflarea și viața” este existența sufletească și duhovnicească. Cele două împreună, alcătuiesc un singur om, care este creatură a lui Dumnezeu: <em>„Pentru că a Lui făptură suntem”</em> (Efeseni 2, 10).</p>
2025-03-03T22:11:00
Arhiepiscopia Iașilor
Simeon Koutsa
1
De deschidere


facere;jertfă;mântuire;pedeapsă;suflet;trup;Mântuitorul;dar;Creator;creație;Canonul cel Mare;Postul Paștilor;Postul Mare
18362

<p><em><strong>Precum Cain, așa și noi, ticălosule suflete, am adus fapte murdare Făcătorului tuturor și jertfă vrednică de mustrare și viață netrebnică; pentru acestea ne-am și osândit împreună.</strong></em></p><p>În troparul acesta, Sfântul scriitor, dialogând cu sufletul său, nu se mai referă la Abel și la dreptatea lui, ci la Cain și la răutatea sa. Se pune pe sine însuși în aceeași soartă cu Cain. Cartea Facerea ne precizează: <em>„Cain era lucrător de pământ. Dar după un timp, Cain a adus jertfă lui Dumnezeu din roadele pământului". Dar Dumnezeu „spre darurile lui Cain n-a căutat”</em> (<a href="https://doxologia.ro/facerea-intaia-carte-lui-moise-capitolul-4#2">Facerea 4, 2-5</a>). Darurile și jertfa lui Cain nu au fost acceptate de Dumnezeu, iar poetul ne mărturisește că, precum Cain, și el însuși a oferit lui Dumnezeu fapte murdare, o jertfă vrednică de pedeapsă și o viață destrăbălată.</p><p><em><strong>Ziditorule, făcându-mă lut viu, ai pus întru mine trup și oase, suflare și viață; dar, o! Făcătorul meu, Mântuitorul meu și Judecătorul meu, primește-mă pe mine cel ce mă pocăiesc.</strong></em></p><p>Dumnezeu este Creatorul: <em>„Și a creat Dumnezeu pe om, luând țărână din pământ…”</em>, spune cartea <a href="https://doxologia.ro/facerea-intaia-carte-lui-moise-capitolul-2#7">Facerea 2, 7</a>. Toți suntem creația mâinilor Sale: <em>„Și acum, Doamne, Tu ești Tatăl nostru, noi suntem lutul și Tu olarul, toți lucrul mâinilor Tale suntem”</em> (<a href="https://doxologia.ro/isaia-capitolul-64#7">Isaia 64, 7</a>; <a href="https://doxologia.ro/ieremia-capitolul-18#6">Ieremia 18, 5</a>, <a href="https://doxologia.ro/epistola-catre-romani-sfantului-apostol-pavel-capitolul-9#20">Romani 9, 20-21</a>). Extrem de sugestiv este verbul <em>a plăsmui</em>, prin care Sfântul Andrei dorește să exprime transformarea lutului în ființă vie, precum este omul. „Trup și oase” exprimă existența trupească a omului, iar „suflarea și viața” este existența sufletească și duhovnicească. Cele două împreună, alcătuiesc un singur om, care este creatură a lui Dumnezeu: <em>„Pentru că a Lui făptură suntem”</em> (<a href="https://doxologia.ro/epistola-catre-efeseni-sfantului-apostol-pavel-capitolul-2#10">Efeseni 2, 10</a>). El este Cel <em>„ce dă tuturor viață și suflare și toate”</em> (<a href="https://doxologia.ro/faptele-sfintilor-apostoli-capitolul-17#25">Fapte 17, 25</a>).</p><p>(<strong>Simeon Koutsa</strong>, <a href="https://edituradoxologia.ro/plansul-adamic-canonul-cel-mare-al-sfantului-andrei-criteanul"><em><strong>Plânsul adamic. Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul</strong></em></a><em>,</em> Editura Doxologia, Iași, 2012)</p>

Rânduiala de nevoință a Postului Mare și, mai ales, aceea a primei săptămâni se desfășoară exact în vederea acestui război nevăzut. După o pregătire amănunțită și cu multă grijă a celor trei săptămâni premergătoare, postul începe hotărât, ca un adevărat asediu asupra vrăjmașului, pe amândouă fronturile arătate de Sfântul Maxim Mărturisitorul: rugăciunea și nevoințele trupești.

Pentru înnoirea noastră sufletească în primul rând avem nevoie de iertarea păcatelor de la Dumnezeu și ostenelile postului urmăresc și acest lucru.

Șapte sunt treptele postului, adică sunt șapte feluri de hrană pentru om:

<img src="/sites/default/files/styles/img_rss/public/articol/2015/05/inima_curata_postul_mare_foto_stefan_cojocariu.jpg?itok=n9aZ9Qb6" title="Să pășim cu inima curată în Postul Mare / Foto: Ștefan Cojocariu" alt="icoana Maicii Domnului" loading="eager">
<p>A venit vremea acestei schimbări. Sfânta Biserică ne pregătește prin cele două căi puse înainte. Alege creștine, alege tu, omenire, vrei să fii al lui Dumnezeu sau al satanei? Ești liber să alegi și ai minte să descifrezi ce este bine și ce este rău. Să nu iei binele drept rău și răul drept bine.</p>
2025-03-02T22:11:00
Arhiepiscopia Iașilor
Preot Boris Răduleanu
1
De deschidere


inimă;pocăință;post;bine;curăție;alegere;rău;Postul Paștilor;preoție;Postul Mare
18362

<p>Cu <a href="http://www.doxologia.ro/duminica-izgonirii-lui-adam-din-rai-lasatului-sec-de-branza"><strong>Duminica Izgonirii lui Adam din Rai</strong></a> încheiem perioada pregătitoare și deschidem calea <a href="http://www.doxologia.ro/postul-pastelui"><strong>Postului Mare</strong></a>: cele șapte săptămâni înaintea Sfintelor Paști. Ne aflăm la un moment de răscruce, o culme și un hotar…</p><p>În fiecare duminică ni s-au înfățișat două căi: smerenia vameșului am văzut-o față-n față cu mândria fariseului; pocăința fiului risipitor ni s-a arătat față-n față cu îndărătnicia și mândria fratelui său; binecuvântarea a despărțit pe cei de-a dreapta Marelui Judecător de blestemul pe care l-au primit cei de-a stânga Lui. Sfânta Biserică ne pune în față această alternativă ca să ne adâncim în noi înșine și să vedem: suntem ca vameșul, smeriți, sau suntem mândri ca fariseul. Retrăim pocăința fiului rătăcit, dar întors, sau suntem ca fratele cel mare, îndărătnici și mândri? Putem nădăjdui la binecuvântare sau trebuie să ne temem de blestem?</p><p>În Predica de pe munte, Iisus spune: <strong>„Intrați prin poarta cea strâmtă, căci largă este poarta și lată este calea care duce la pieire și mulți sunt cei care apucă pe ea. Și strâmtă este poarta și îngustă este calea care duce la viață și puțini sunt care o află”</strong> (<a href="https://doxologia.ro/sfanta-evanghelie-dupa-matei-capitolul-7#13">Matei 7, 13-14</a>). Noi singuri alegem calea. Izgonirea și iertarea ne sunt înfățișate ca un semnal de alarmă, dar și ca un îndemn în vederea Paștelui...</p><p>A venit vremea acestei schimbări. Sfânta Biserică ne pregătește prin cele două căi puse înainte. Alege creștine, alege tu, omenire, vrei să fii al lui Dumnezeu sau al satanei? <strong>Ești liber să alegi și ai minte să descifrezi ce este bine și ce este rău. Să nu iei binele drept rău și răul drept bine</strong>. Trebuie să pășim cu inima curată în Postul cel Mare, în vederea Paștelui, a trecerii noastre de la omul trupesc la omul duhovnicesc, pentru ca nu numai cu gura, dar și cu strunele sufletelor noastre să putem cânta „Hristos a Înviat!”.</p><p>(<strong>Preotul Boris Răduleanu</strong>, <em>Semnificația Duminicilor din Postul Mare</em>, volumul II, Editura Bonifaciu, București, 1996, pp. 50-51)</p>

Păcătuind, să nu învinovățești fapta, ci gândul!

Începătorul oricărei virtuți este Dumnezeu, precum soarele, al luminii de toate zilele.

Cel ce se roagă pentru oamenii care fac nedreptate sfărâmă pe draci.

Sufletul se cunoaște însă în rugăciune cu toate stările și pornirile lui bune și rele.

În cererea adresată îngerului sau sfântului, gândul merge tot la Dumnezeu, căci simțim că de la Dumnezeu ne vine în ultimă instanță totul, chiar dacă ne dă prin înger sau prin sfânt.