Sosirea noului mitropolit era aşteptată la Iaşi de către numeroși credincioşi ai capitalei Moldovei. Cu toţii, copii, tineri, bătrâni, bărbaţi şi femei erau adunaţi din fața gării, până la porțile mitropoliei.

Preasfințitul Calinic Botoșăneanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Iașilor, alături de părinții Catedralei Mitropolitane din Iași și de muncitori ai echipei Meșterul Manole de la Centrul Eparhial Iași, a deschis mormântul Mitropolitului Iosif Naniescu. Momentul emoționant a avut loc pe 16 septembrie 2015, la ora 20.30, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei.

La 12 iulie 1875, aflat încă la Bucureşti, proaspătul mitropolit Iosif trimitea o scrisoare „cucernicului protoiereu al judeţului Iaşi”, prin care îl înştiinţa de alegerea sa în scaunul de mitropolit al Moldovei, rugându-l să ia măsurile necesare pentru a fi pomenit la slujbe, în cuprinsul eparhiei. Această scrisoare ni s-a păstrat în întregime.

Iosif Naniescu, Episcopul Argeşului a fost ales Mitropolit al Moldovei şi Sucevei, cu o majoritate de voturi – 140, din 181 de votanţi. Toate, însă, se întâmplau la București. La Iași, încă nu se știa nimic, chiar dacă sistemul poștei și al telegrafului începuseră să funcționeze. Dumnezeu a făcut însă cunoscut faptul că la Iași va veni un nou păstor de suflete. Arhimandritul Ieroftei a povestit ucenicilor și, prin ei, posterității, visul pe care l-a avut în preajma alegerii Mitropolitului Iosif Naniescu la Iași.

Prin ctitoriile sale – Catedrala Mitropolitană, Seminarul Veniamin, Revista Teologică – mitropolitul Iosif a reușit să treacă Biserica din Moldova prin ateismul crunt al sfârșitului secolului al XIX-lea, fără a știrbi unitatea eclezială. Faptele descrise în puține cuvinte încearcă să arate rolul providențial al marelui mitropolit în păstrarea unității Bisericii strămoșești și motivul pentru care el era numit de lume „Iosif cel Sfânt al Moldovei.”

A venit la Iași într-o vreme în care, după război, sărăcia și lipsurile erau la ele acasă. Nu mai era tânăr când a pus piciorul în gara din Iași. Fusese episcop la Argeș, într-o eparhie bogată, peste care nu trecuse încă războiul. Putea să-și aștearnă o bătrânețe liniștită. A preferat, însă, să-și suflece mânecile și să facă ceea ce 40 de ani nimeni nu a reușit – să finalizeze catedrala începută de mitropolitul Veniamin.

La 22 septembrie 1835, tânărul Ioan, de numai 17 ani, devine ucenic al episcopul cărturar de la Buzău. Văzând dorința după viața călugărească a tânărului, Episcopul Chesarie l-a chemat sub mantia „braţelor părinteşti” în seara de 23 noiembrie 1835, după priveghere, în catedrala episcopală din Buzău. Ioan a devenit monahul Iosif, nume pe care l-a purtat până la buza mormântului din umbra Catedralei Mitropolitane de la Iași, nume pe care îl poartă și în Împărăția lui Dumnezeu.

Perioada în care a fost elev la renumitul colegiu bucureștean a fost cea mai roditoare pentru educația sa. Științe exacte, limba franceză, limbi clasice, toate au fost studiate de către ierodiaconul Iosif, fără a lăsa deoparte teologia și mult îndrăgita muzică psaltică.

Ales la 10 iunie 1875, cu o majoritate de voturi de – 140, din 181 votanţi – Iosif Naniescu a rostit un emoționant cuvânt în Senatul României, care anticipa misiunea la care a fost chemat în noua slujire, de Mitropolit al Moldovei.

„Frate Gheorghe, pentru că ai biruit pe vrăjmaşul şi nu te-ai lăsat înşelat de cursele lui, iată, ţi-a dat Dumnezeu darul rugăciunii celei curate şi putere duhovnicească în nevoinţa ta. Că toată viaţa vei umbla desculţ şi fără acoperământ pe capul tău, dar nici frigul, nici căldura, nici boala nu te vor vătăma.”