Astăzi, 14 iunie, începând cu ora 12.00, în sala „Iustin Moisescu” a Centrului Eparhial din Iași, a avut loc prezentarea publică a volumului „Istoria Catedralei și a Ansamblului Mitropolitan din Iași”, apărut la Editura Doxologia. La eveniment a fost prezent și Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei.

Cumpătarea vine din smerenie și doar prin smerenie intelectul este vindecat și întregit. „Din smerenie izvorăște umilința și înfrânarea care reprezintă cumpătarea simțurilor”. „Smerenia împodobește sufletul cu cumpătarea.”

A fi ortodox înseamnă să-L ai pe Dumnezeul-Om pururea în sufletul tău, să viețuiești într-Însul, să cugeti într-însul, să simți într-însul, să lucrezi într-Însul.

Omul nu-și poate impropria nici măcar o singură virtute evanghelică fără ajutorul și suportul harului lui Dumnezeu.

Omul este icoană vie a Sfintei Treimi pe pământ, are minte, cuvânt și duh. Mintea este chipul Tatălui, cuvântul este chipul lui Hristos, iar duhul cel de viață făcător este chip al Duhului Sfânt.

Fiul este lumina Tatălui care a venit în lume ca să ne lumineze calea spre veșnicie, iar Duhul Sfânt e căldura care vine de la Tatăl ca să ne încălzească inimile și să aprindă în ele iubirea lui Dumnezeu. Astfel, cum soarele cu lumina și căldura una sunt, la fel una sunt Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt – Preasfânta Treime.

Din mărirea câtă i se cuvine lui Dumnezeu, noi îi oferim din partea noastră câtă putem, dar cu conștiința că lui Dumnezeu i se cuvine toată mărirea, cinstea și închinăciunea.

Harul Sfântului Duh, dăruit nouă la Botez în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, fără să țină seama de căderea oamenilor în păcate și nici de întunericul din jurul sufletului nostru, luminează în inimă cu lumina dumnezeiască a neprețuitelor merite ale Domnului Hristos.

Dacă n-ai certitudinea că ești în Duhul Sfânt, trebuie să afli pricina pentru care te-a părăsit și să-L cauți fără răgaz, până ce-L vei găsi din nou, pe El și harul Său.

Noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul cel de la Dumnezeu, ca să cunoaştem cele dăruite nouă de Dumnezeu, pe care le şi grăim, dar nu în cuvinte învăţate din înţelepciunea omenească, ci în cuvinte învăţate de la Duhul Sfânt, lămurind lucruri duhovniceşti oamenilor duhovniceşti.