„Lasă îngerul fără aripi și va fi ca o fecioară. Dă unei fecioare aripi și va fi înger.”

O! Doamne-al meu, pe unde ai zăbovit?
De mult Te chem, dar nu m-ai auzit.

Înțelepciunea și sfatul învață, iar necazul dezvăluie patima sau păcatul.

Biblia le rezolvă pe toate de felul acesta, toate logicele, înțeleptele, modestele, îndreptățitele noastre întrebări printr-un act de autoritate și un răspuns fără drept de apel.

În milă se contopesc însușiri diferite (și opuse) ale omului: curajul și blândețea, avântul și răbdarea, indignata revoltă și duioșia.

Opoziția dintre cele două (credință, faptă) este așadar factice; cum ar putea ființa credința fără împlinirea voii Domnului care-i săvârșirea de fapte bune?

La momentul ieșirii cu Cinstitele Daruri, când preotul duce de la proscomidiar darurile pe Sfânta Masă, pentru sfințire, părinții copilului au făcut o mișcare surprinzătoare. Când preotul a trecut prin fața lor, au încremenit înfricoșați în mijlocul bisericii și și-au făcut semnul crucii.

Eu mult m-am nevoit și am obosit în această luptă, și abia la vârsta de 65 de ani am încetat să mai am orice fel de gânduri și de împotriviri satanicești. Acum sunt cu desăvârșire liber, mort față de cugetul cel trupesc și curat pe dinăuntru. Nădăjduiesc că mă voi mântui, deoarece m-am curățit și-L văd pe Dumnezeu cu ochii sufletului meu.

Să le vorbim cu cuviință și cu bunătate. Purtarea bădărănoasă care se cam vede, din păcate, pe la unii monahi nu duce niciodată la rezultatul dorit. Să-i ajutăm și material cu binecuvântarea Starețului, mai ales pe cei care au absolută nevoie.

Fraților, trebuie să spălăm cu pocăință toată necurăția noastră și astfel să pășim către El, ștergând cu lacrimi păcatele cele știute și cele neștiute. Să ne frângem inima noastră prin smerenie, cum și El S-a micșorat pe Sine pentru noi, făcându-Se, totodată, Dumnezeu și Om, ca să-l mântuiască pe om de smintelile cele diavolești.