Această luptă este arătată a fi de folos chiar mădularelor noastre.

Diavolul nu încetează de a război pe om până nu va crede omul cu adevărat că nu prin străduințe și nici prin osteneala sa, ci prin acoperământul și ajutorul lui Dumnezeu se izbăvește de boala aceasta.

Prin lucrarea virtuților ne întoarcem atenția de la cele lumești spre Dumnezeu, Care este centrul în jurul Căruia gravităm și viețuim.

Dumnezeu îi iubește pe toți oamenii la fel, Dumnezeu îi iubește pe toți oamenii fără osebire. Așadar, din perspectiva lui Dumnezeu, Dumnezeu pe toți oamenii îi mântuiește, vrea mântuirea tuturor oamenilor, și Dumnezeu pe toți oamenii i-a predestinat la mântuire. Și de unde știm noi lucrul acesta? Pentru că până și Iadul este mântuire (ființa umană nu piere), și Iadul este un mod de desăvârșire − dar este Iad, nu Rai. Pentru că însuși cel osândit nu e deschis înaintării, el însuși nu se deschide înaintării în desăvârșire.

Viața pe pământ nu este timpul nici pentru recompensa finală, nici pentru pedeapsa finală a lui Dumnezeu. Necazurile drepților și sporirea păcătoșilor în această lume deseori depind de oamenii și de împrejurările pe care ei înșiși le creează. 

Nu spun să nu mâncăm și să nu bem, nici să nu ne întâlnim unii cu alții, nici să vorbim cu fratele, nu spun să nu dormim, nici să nu ne odihnim. Nu spun să nu ne luăm un răgaz, nici să nu venim unii la alții pentru o voroavă, ci să le lucrăm pe acestea toate cu bună rânduială și cu măsură și la vremea și locul potrivit, pentru ca de aici împletind virtute la virtute și aflându-ne din sporire în sporire să ne petrecem viața în pace, netulburată, lină, îngerească.

Samarinencei, pe care suntem în drept să ne-o închipuim privită cu ochi nu prea buni în orașul ei, nu-i mai pasă de ce spune lumea: chiar printre ai săi (unde-i va fi fost mai greu, ca și lui Iisus) se grăbește să-L preamărească pe Domnul, să-I fie roabă și crainică.

<img src="/sites/default/files/styles/img_rss/public/articol/2020/02/femeia_samarineanca.jpg?itok=Leb-zMUY" title="Dialogul Domnului cu sufletul omenesc / Foto: Ștefan Cojocariu" alt="mozaic cu Iisus și samarineanca la fântână" loading="eager">
<p>Domnul a ținut ca biruința-I să nu fie ușoară, ca de la sine-înțeleasă, mecanică, în stil pilduitor; ci liberă, spontană, izvorâtă dintr-o convingere precedată de îndoieli, total transformatoare a credincioasei din Samaria.</p>
2025-02-25T22:12:00
Arhiepiscopia Iașilor
Părintele Nicolae Steinhardt
1
De deschidere


Dumnezeu;dialog;rugăciune;suflet;biruință
18362

<p>Episodul cu<strong> </strong><a href="https://doxologia.ro/sfanta-mucenita-fotini-samarineanca"><strong>femeia samarineancă</strong></a> ni se mai arată a fi <strong>dialogul Domnului cu sufletul omenesc</strong>, care mai întâi se împotrivește, dar după aceea se supune și-și adoră Creatorul.</p><p>Domnul a ținut ca biruința-I să nu fie ușoară, ca de la sine-înțeleasă, mecanică, în stil pilduitor; ci liberă, spontană, izvorâtă dintr-o convingere precedată de îndoieli, total transformatoare a credincioasei din Samaria.</p><p>În ultimă analiză, actul de credință astfel se cade a fi. El se produce – lucru prea bine înțeles de Søren Kierkegaard – atunci când sufletul aflat în rugăciune nu pe sine orant se aude, ci pe Celălalt mărturisindu-i-se: <strong>„da, nu te înșeli, da, Eu sunt, Eu Cel viu, Eu care sunt Cel ce este, Care te cheamă. Vino după Mine”</strong>. Iar sufletul răspunde fără a pregeta: <strong>„Amin”</strong>.</p><p>(<strong>Nicolae Steinhardt, </strong><em>Dăruind vei dobândi</em>, Editura Dacia, 1997, p. 46)</p>

<img src="/sites/default/files/styles/img_rss/public/articol/2020/02/femeia_samarineanca_1.jpg?itok=e7GX6R1C" title="Întâlnirea lui Hristos cu samarineanca – o „confruntare spirituală” / Foto: Oana Nechifor" alt="întâlnirea lui Hristos cu samarineanca" loading="eager">
<p>Întâlnirea lui Hristos cu samarineanca este prezentarea unui duel. Analogia între cele două ciocniri e izbitoare: atât Iacov, cât și femeia din Sihar, au ceea ce psihologii numesc personalitate marcată și nu-s nici unul, nici cealaltă de ieri, de alaltăieri pe acest pământ.</p>
2025-02-25T22:11:00
Arhiepiscopia Iașilor
Părintele Nicolae Steinhardt
1
De deschidere


evanghelie;Mântuitorul nostru Iisus Hristos;revelație;samarinean
18362

<p>Dacă <strong>episodul femeii cananeence</strong> poate fi considerat ca relatarea unui examen (foarte sever), al samarinencei nu-i decât urmărirea unui duel aprig și fără cruțare.</p><p>Scena, ca în teatrul clasic, duce lipsă de recuzite infame. Totul se petrece la nivelul confruntării spirituale, ca în tragediile lui Corneille ori Racine. Stau acolo față către față – în tăcerea și arșița amiezii de vară, în centrul întinderii deșarte, având drept singur focar fântâna (iar prezența – nevăzută – a elementului apă va fi în curând completată prin manifestarea Duhului Însuși) – <strong>două caractere</strong>, <strong>două puteri</strong>, <strong>două libertăți</strong>. Hristos a recunoscut în femeia care a venit să scoată apă una din acele firi necăldicele vrednice a fi provocate și cucerite de El.</p><p>Întâlnirea lui Hristos cu samarineanca, așa cum e povestită de <a href="https://doxologia.ro/sfantul-apostol-evanghelist-ioan"><strong>Sfântul Apostol Ioan</strong></a> (<a href="https://doxologia.ro/sfanta-evanghelie-dupa-ioan-capitolul-4#4">Ioan 4, 4-26</a>) – nu altminteri decât al lui Iacov cu îngerul Domnului (<a href="https://doxologia.ro/facerea-intaia-carte-lui-moise-capitolul-32#24">Facerea 32, 24</a>) – este prezentarea unui duel. Analogia între cele două ciocniri e izbitoare: atât Iacov, cât și femeia din Sihar, au ceea ce psihologii numesc personalitate marcantă și nu-s nici unul, nici cealaltă de ieri, de alaltăieri pe acest pământ. Hristos are de înfruntat (și biruit) o ființă vie și puternică, o femeie, o înfiptă, tare de cerbice și pe drepturile ei de făptură înzestrată cu inteligență și judecată, mândră, ironică, arțăgoasă. Domnul o acceptă așa cum este, se supune tacticii, fentelor, regulilor, răbdărilor și impetuozităților duelului, dar și marii Lui legi nescrise, căreia toate i se pleacă: a învinge cu orice preț!</p><p>De aceea Domnul procedează mai întâi fără grabă, accentuând aspectul întâmplător al întâlnirii și parcă încercându-și, măsurându-și, iscodindu-și adversara: abia la sfârșit și numai după ce va fi desprins punctul vulnerabil al partenerei – situația ei matrimonială (<em>Bine ai zis că nu ai bărbat...</em>) – va da (asemenea medicului chirurg: izolează abcesul înainte de a-l cauteriza) lovitura cea mare, lovitura de grație, irezistibilă: <strong>„Eu sunt, Cel care vorbesc cu tine”</strong>.</p><p>(<strong>Nicolae Steinhardt, </strong><em>Dăruind vei dobândi</em>, Editura Dacia, 1997, pp. 42-43)</p>

Aşezămintele medicale Providența ale Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei (Policlinica, Spitalul și Fundația Medicală) oferă în această perioadă servicii medicale gratuite pentru refugiații ucraninieni care vor ajunge la Iași și care au nevoie de asistență medicală.