De ce S-a înălțat Domnul Iisus Hristos la Cer și n-a rămas pe pământ? În primul rând, ca să trimită pe pământ credincioșilor Săi pe celălalt Mângâietor de aceeași cinste cu El și la fel de îm­belșugat în dragoste, pe Duhul Sfânt Cel Atot­puternic, Care de la Tatăl purcede (și nu de la Fiul), ca Acesta să rămână în veac cu Biserica lui Hristos, să îi învețe pe credincioși toată drepta­tea și tot adevărul, să alunge toată minciuna și nedreptatea din credință și din viață, să întărească în credință și în pătimirile pentru credință, să facă semne și minuni spre întărirea credinței celei adevărate în Hristos și a faptului că ea este mântuitoare pentru toți.

În al doilea rând, Hristos n-a rămas pe pă­mânt, ci S-a înălțat la Cer ca să umple cu Sine tot Cerul, pământul și cele mai dedesubt, ca să cau­te dintru înălțime spre toți creștinii, fiii și urmă­torii Săi, ca să vadă toată viața lor, atât ascunsă cât și vădită, ostenelile si nevoințele lor, să le dea imbold, să-i întărească, să îi îmbărbăteze și să îi mângâie, și astfel să răspândească și să întăreas­că pe pământ credința Sa și Împărăția lui Dum­nezeu. Comandanții armatelor pământești urcă în timpul bătăliei pe un loc înalt și de acolo ur­măresc cu agerime dispozitivul de luptă și mane­vrele armatelor dușmane și pe cele ale propriilor ostași, luând măsurile de cuviință: așa și Domnul, Comandantul și Împăratul nostru, ca să vadă din înălțimea cerului nevoințele tuturor celor care se nevoiesc pentru credința Lui pe pământ, S-a suit la ceruri, spre a vedea nevoințele tainice și vădite pentru credință ale celor ce cred în El, spre a le ajuta neîncetat, a-i întări și a birui împreună cu ei, și a-i încununa cu cununile biruinței.

(Sfântul Ioan de Kronstadt, Despre tuburările lumii de astăzi, Editura Sophia, București, pp. 33-35)