Persoanele care vă sunt cele mai dragi pot veni și pot face lucruri care nu au nicio legătură cu Adevărul lui Dumnezeu.

Îmi amintesc bucuria pe care am simțit-o când trei măturători de stradă au bătut la ușa mea în ziua de Anul Nou. I-am văzut ca pe cei trei magi, i-am salutat și i-am servit cu primele chifle zaharisite tradiționale. După ce au plecat, am spus: „Doamne, copiii Tăi tocmai au plecat”.

Să nu crezi că îți este bine atunci când nu ai ispite. Dacă vrei să te veselești cu veselie nespusă, atunci rabdă acele necazuri pe care ți le trimite Dumnezeu și nu îți va părea rău.

„Lasă îngerul fără aripi și va fi ca o fecioară. Dă unei fecioare aripi și va fi înger.”

O! Doamne-al meu, pe unde ai zăbovit?
De mult Te chem, dar nu m-ai auzit.

Înțelepciunea și sfatul învață, iar necazul dezvăluie patima sau păcatul.

Biblia le rezolvă pe toate de felul acesta, toate logicele, înțeleptele, modestele, îndreptățitele noastre întrebări printr-un act de autoritate și un răspuns fără drept de apel.

În milă se contopesc însușiri diferite (și opuse) ale omului: curajul și blândețea, avântul și răbdarea, indignata revoltă și duioșia.

Opoziția dintre cele două (credință, faptă) este așadar factice; cum ar putea ființa credința fără împlinirea voii Domnului care-i săvârșirea de fapte bune?

La momentul ieșirii cu Cinstitele Daruri, când preotul duce de la proscomidiar darurile pe Sfânta Masă, pentru sfințire, părinții copilului au făcut o mișcare surprinzătoare. Când preotul a trecut prin fața lor, au încremenit înfricoșați în mijlocul bisericii și și-au făcut semnul crucii.