Postul se ține după măsura fiecăruia, dar întotdeauna după sfatul și binecuvântarea duhovnicului.

A doua treaptă în convertirea Apostolilor a fost Învierea. De abia acum începe să li se deschidă ochii și se priceapă ce înseamnă să fii martorul Domnului și apostolul Evangheliei. Dar nici acum convertirea nu este deplină. Mai lipsea puterea de sus, focul sacru al entuziasmului nebiruit, care să-i consacre și să-i purifice.

Fiecare învățăcel, când i-a zis Învățătorul: „Vino după Mine”, a lăsat toate ale sale și a plecat pe urmele lui Iisus. „Iată, noi toate am lăsat și am urmat Ție”, spun ei mai târziu. Această alegere și asociere devotată a fost primul punct din programul de învățătură pe care ucenicii l-au primit de la Mântuitorul.

Din lumea economică și financiară a trecut în filosofie, în arte, în literatură, în teatru și mai mult, în moravuri. A coborât valoarea creștinismului, a răsturnat scara valorilor și reduce totul la elementul personal și trupesc.

Nu-i nimeni sănătos la suflet. Deși ne pare că le merge bine, de stai să cugeți ce i-a fost hărăzit omului să fie, și ce-a ajuns, nu poți decât să plângi de mila lor, și-a ta. Pe lângă asta, sunt necazurile vieții; numai citește ziarul și-ai să vezi cum omenirea se zbate în chin și suferință.

Cu războirea patimilor se începe viața cea nouă, și cu ea se sfârșește. De se și va curăți de patimi – Domnul știe! –, ispite de la draci tot va avea. Ai de luptat până la ultima suflare.

Rugăciunea leagă sufletul de suflet; îl face simțitor la suferință și durere. De nu e rugăciu­ne ori de-i puțină, n-ajungi la inima celui de lân­gă tine și nu i-o știi. Că numai rugăciunea te fa­ce în chip minunat văzător al tainei lui.

Biserica „Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul” din Piatra Neamţ, cunoscută sub numele de „Sfântul Ioan Domnesc”, este unul dintre cele mai bine păstrate monumente dintre ctitoriile Sfântului Voievod Ştefan cel Mare.

Duminica de încununare a săptămânii este închinată marelui Arhiepiscop al Tesalonicului, Sfântul Grigorie Palama, apărătorul și teologul luminii celei dumnezeiești, pe care văzând-o ucenicii pe Tabor, la Schimbarea Domnului la Față, n-ar fi mai vrut să se lipsească de ea și au zis: „Doamne, bine este nouă aici!”.

Cu toate că noi izbutim să facem toate prin harul lui Hristos, totuși nimic nu ne dă harul fără împreună-lucrarea voinței omenești. Iată de ce vatămă și păgubesc pe om cele două mari rele, egoismul și nepăsarea. Iar mândria provoacă omului căderea și părăsirea de către har.