Cei care s-au hotărât cu adevărat să-L slujească pe Domnul trebuie să se îndeletnicească cu pomenirea lui Dumnezeu și cu invocarea neîntreruptă în minte a numelui Său: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul!”. În orele care urmează după masa de prânz se poate ruga așa: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul!”. Poate de asemenea să o cheme îndeosebi pe Maica Domnului: „Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne pe noi!” sau să spună cântarea îngerească: „Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-te...”. Prin această preocupare nu numai că păstrăm conștiința liniștită, dar putem să ne apropiem de Dumnezeu și să ne unim cu El. Deoarece, după Sfântul Isaac Sirul, nu ne putem apropia de Dumnezeu pe altă cale decât prin rugăciunea neîntreruptă.

Felurile rugăciunii sunt descrise foarte bine de Sfântul Simeon Noul Teolog. Cât despre valoarea ei, Sfântul Hrisostom spune: „Mare este arma rugăciunii, comoară neprețuită, bogăție necheltuită, liman de pace, pricinuitoare de liniște, rădăcină, izvor și mamă a faptelor bune”.

(Un serafim printre oameni – Sfântul Serafim de Sarov, traducere din limba greacă Cristian Spătărelu, Editura Egumenița, 2005, p. 319)