Ce să facem dacă nu ne-am găsit vocația? Dacă nu am găsit bucurie în ceea ce facem?

Respirați adânc, trageți aer în piept și schimbați ma­cazul! Să vă spun.... Printre foarte mulți studenți pe care i-am avut prieteni și apropiați, se numără și o tânără care pe mine m-a impresionat mult. Absolventă cu notă foar­te mare a unui liceu cu specific bărbătesc 100%, a avut curajul să spună într-a 12-a, după ce a ieșit șefă de pro­moție: „Eu nu vreau să urmez cariera aceasta! Eu vreau să urmez teologia!”. În satul ei din sudul țării, asta a însemnat colaps mintal! Nimănui nu-i venea să creadă că fata renunță la o carieră care era deja în fața ei, pentru o carieră care, pentru ei, nu semnifica nimic. Pentru ei, nici popa nu era decât tipul care dă cu tămâie la colivă, ca să aibă coliva sens. Ei bine, fata asta, în timp, exersându-și aceas­tă vocație cu rigoarea primei meserii pe care a deprins-o, a reușit să schimbe și mentalitatea celorlalți. Dacă este nevoie să vă schimbați ținta de împlinire a vocației, faceți-o acum.

(Părintele Constantin Necula, Creștinism de vacanță, Editura Agnos, Sibiu, 2011, pp. 144-145)