În ce constă această luptă? În faptul de a fi Hristos înlăuntrul tău nu numai ca adevăr viu și dreptate vie și iubire vie, nu numai în faptul de a trăi înlăuntrul tău adevărurile Lui și să crească și să se înmulțească, ci în faptul de a fi El Însuși înlăuntrul tău cu deplinătatea ipostasului Lui teandric.

Uneori patimile sunt mai sălbatice decât valurile mării și cine este neexperimentat va pierde. Cel care totuși este cârmaci iscusit, cugetând cele raționale stăpânește peste patimile sale și conduce corabia lui la limanul cel liniștit al mântuirii.

Dreptatea dumnezeiască le rânduiește pe toate în chip drept și le păstrează pe toate neamestecate și neconfundate cu altele, dăruind fiecăreia dintre toate existențele cele cuvenite după vrednicia ce a dat-o fiecăreia dintre ele.

Dumnezeu nu numai că e supraplin de înțelepciune și „înțelegerea Lui nu are hotar” (Psalmul 146, 5), ci e așezat mai presus și de toată rațiunea, mintea și înțelepciunea.

Atotțiitor se zice pentru că este scaun atotțiitor, susținând și cuprinzând toate, fixând, întemeind și circumscriind și făcând totul neclintit în Sine și aducând la existență din Sine, ca dintr-o rădăcină atotțiitoare, toate și întorcând la Sine, ca într-un sân atotțiitor și ținându-le adunate în Sine ca într-un Scaun atotcuprinzător pe toate.

Atunci când avem nevoie, Maica Domnului ne răspunde îndată la rugăciune, iar când nu este neapărată trebuință, ne lasă ca să dobândim puțină bărbăție.

„Toate aceste nenorociri au fost alungate de la tine prin Acoperământul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, pentru scurta ta rugăciune zilnică. Continuă dar să te rogi mai departe și nu lasă această rugăciune ce se face spre slava Împărătesei Cerului, atâta timp cât încă nu ești părăsit de Ea.”

Maica Domnului, pentru mine, este Stăpâna mea, nădejdea mea (avem nădejde mai multă când știm că se roagă și Maica Domnului pentru noi), acoperământul meu (adică ocrotitoare, asta înseamnă), mângâierea mea și bucuria mea.

Nu tânjim noi spre Dumnezeu, cum tânjește Dumnezeu spre noi. Pe noi dragostea lui Dumnezeu ne arde.

Când un om face ceva cu intenții bune, trebuie să iasă bine. Iisus vrea ca fapta bună să izvorască natural dintr-o natură bună în chip dezinteresat, cum crește bobul de grâu și cum izvorăște apa din stânci, fără să se preocupe de bunătatea lor.