Numai prin Hristos sufletul omenesc și-a redobândit sinele, și pe bună dreptate Domnul nostru a mărturisit că „Cel care-și va pierde sufletul lui pentru Mine îl va afla”.

Datoria de căpetenie a celor ce vor să se mântuiască este înfruntarea ispitelor, spre dovedirea credinței și mărturisirea acesteia.

Un singur cuvânt bun al celui ce altădată fusese tâlhar necurat l-a făcut curat și sfânt și i-a deschis intrarea în Rai; și un singur cuvânt nepotrivit l-a scos pe Moise din pământul făgăduinței. Să nu socotim, așadar, vorbăria o boală mică; pentru că iubitorii de judecare și flecarii se scot ei înșiși din Împărăția lui Dumnezeu.

Nu departe de locul unde un monument simplu amintește că acolo s‑a aflat, cândva, vechea biserică a satului se înalță acum un nou locaș de rugăciune închinat Sfintei Treimi.

La Dumnezeu trecutul, prezentul și viitorul inimii omenești sunt toate prezent și El vede unde poate să facă o breșă și să comunice.

Părinții Bisericii dau sfaturi în cuvinte esențiale. De exemplu, ei spun să nu te încrezi dacă îți apare cineva ca un înger de lumină.

Sfântul Ioan Damaschin învață: „A făcut trupul din pământ, iar suflet rațional și gânditor i-a dat prin insuflarea Sa. Aceasta numim chip dumnezeiesc. [...] Trupul și sufletul au fost făcute deodată, iar nu întâi unul și apoi celălalt”.

Inima Maicii Domnului ascundea multe taine și negrăite bucurii. Văzuse atâtea lucruri minunate, auzise atâtea cuvinte nemaiauzite, atâtea taine îi va fi încredințat Fiul ei, Domnul Hristos, pe care ea le pusese în inima sa.

Fii foarte atent când te găsești în biserică, a continuat el. Să nu vorbești cu cineva și când cânți, nu te strădui din slava deșartă să faci glas frumos, spre plăcerea oamenilor.

Postul cel adevărat este înstrăinarea de răutăți, înfrânarea limbii, lepădarea mâniei, depărtarea de pofte, de clevetire, de minciună și de jurământul mincinos.