Dumnezeu știe dinainte ce ai să ceri tu, dar Îi place ca tu să lupți. Nu ceda, nu abandona viața ta, din cauza ispitelor care vin!

Oricine ai fi, orice diplome ai ține în buzunarele tale sau în capul tău, dacă inima nu este cinstită, nu acumulezi, și sigur nici libertate nu ai.

Dumnezeu nu poate să mântuiască pe nimeni împotriva voinței sale. De noi depinde dacă Îl chemăm în viețile noastre și dacă primim toate bunătățile pe care El abia așteaptă să ni le dăruiască.

Toate sunt apreciate de Dumnezeu în felul Lui divin – nu în fel omenesc – pentru că Dumnezeu nu răsplătește fapta și rezultatul ei, ci străduința ta.

Iisus a fost un străin în lumea aceasta, fiindcă El a venit într-o lume plină de păcat și a adus o învățătură nouă, inacceptabilă. Noi astăzi suntem obișnuiți, cel puțin teoretic, să spunem că trebuie să fii umil, să ierți pe vrăjmașul tău, să-l iubești pe aproapele tău... Teoretic știm toate lucrurile acestea. Dar atunci Iisus venea într-o lume care nu știa lucrul acesta, care nu accepta astfel de lucruri.

Adeseori stăm în biserică, ascultăm predica și cântările, dar gândul nostru cine știe unde pleacă! Mai vorbiți între voi, vă mai uitați cum e îmbrăcat cutare sau cutare, și nu acesta este sensul venirii voastre la biserică.

„Drept aceea, iată, nu sunteți străini și pribegi, ci cetățeni cu sfinții și cu cei apropiați ai lui Dumnezeu.”

Dacă ne-am teme de osândă, n-am fi grăitori în deșert niciodată.

Împărăția Cerurilor înseamnă nevoință și cei ce întru toate se silesc și se nevoiesc, aceia o dobândesc.

Dacă o singură simțire sau o singură putere a sufletului se va întina, îndată întinăciunea se întinde și aleargă la inimă după cum fiecare rază a cercului aleargă la centru.