Sfânta Scriptură spune să fim totdeauna pregătiți, fiindcă nu știi când mori. Nu te uita că ești tânăr... Trebuie să fii aproape de Dumnezeu, să nu faci păcate, să nu fii nepăsător și să nu zici „nu-i nimica”. Nu, Doamne păzește! Orice păcat, fie el mare, fie mic, degrabă să te duci să te spovedești ca să scapi de el. Asta e cea mai mare iconomie a lui Dumnezeu, fiindcă n-o să-l pedepsească Dumnezeu pe om pentru că a greșit, ci o să-l pedepsească pentru că nu a cerut iertare.

„– Ai făcut păcate?

– Am făcut.

– Eh!... Du-te și te spovedește, ca să scapi de ele, că altfel nu scapi.”

Spovedania e un har dumnezeiesc, fiindcă ne iubește Dumnezeu, ca să ne ducă în Rai. Dacă ai făcut păcate, treci degrabă în fața preotului și spune: „Am greșit, Doamne, mă rog, iartă-mă că am greșit”. Și după ce-ți citește preotul rugăciunea ești curat, rămâi curat. Dar nepăsarea e o greutate mare pentru noi.

(Starețul Dionisie – Duhovnicul de la Sfântul Munte Athos, Editura Prodromos, 2009, pp. 50-51)