Este dovadă de virtute mai înaltă și mai strălucită faptul de a rămâne întărit și nemișcat în prigoane și necazuri, de a îndura toate în liniște, cu credință în ajutorul lui Dumnezeu.

Să ne grăbim dornici către ea, pentru vindecarea sufletului și pentru curățirea cea duhovnicească, cu acea umilire a minții și cu atâta credință, încât judecându-ne nevrednici de primirea marelui Har.

Căci precum molia roade haina și caria lemnul, așa întristarea mănâncă sufletul omului. Ea îl face să ocolească toată întâlnirea bună și nu-l lasă să primească cuvânt de sfat nici de la prietenii cei adevărați, precum nu-i îngăduie să le dea răspuns bun și pașnic.

Dacă mergi într-o casă și ai o stare duhovnicească bună, poți simți ce fel de duh se află în acea casă. Adică dacă există duh de rugăciune, duh de înfrânare, duh de nevoință sau duhul răpirii, al minciunii, al lăcomiei, al vrăjitoriei...

Dumnezeu vrea de la noi numai inimă curată, vrea să-L căutam numai pe El. Dumnezeu nu vrea ca în inima noastră să existe împătimiri față de cele pământești, ci vrea ca numai El să împărățească.

Când te cercetează harul uiți de amărăciunea durerilor, iar atunci când ești cuprins de întristare, uiți de dulceața harului.

Prin post se manifestă partea tainică a omului: la unii observăm rugăciunea fierbinte, și astfel ei pot vedea păcatele rămase ascunse ochilor lor duhovnicești, la alții, mânia și răutatea.

Dumnezeu le-a dăruit multe, însă oamenii nu s-au mulțumit cu cele multe, au dorit și mai multe și, din nefericire, le-au pierdut și pe cele multe, și pe cele puține.

Cel ce dorește să afle adevărata smerenie și odihnă pentru su­fletul său trebuie să deprindă smerita cugetare, și va vedea că în aceasta e toată bucuria, și toată slava, și toată odihna, după cum în mândrie sunt toate cele dimpotrivă.

Vă prezentăm programul slujbelor oficiate la Catedrala Mitropolitană din Iași, în prima săptămână a Postului Mare: