„Frate, pentru marele dar ce ţi-l dă Dumnezeu, Cel atât vătămat de păcatele tale, ca să te unească cu Sine, fă şi tu aceasta ‒ a te socoti mai nevrednic şi mai rău decât toţi. Deseori mulţumeşte-I şi socoate-te îndatorat celor ce-ţi dau prilej a te smeri. Adică celor ce te-au defăimat ori te defaimă totdeauna. Chiar dacă suferi în silă defăimările, sileşte-te, cât poţi, a nu arăta niciun semn de nemulţumire.”

Nu este cineva care să o cheme cu credință și să nu fie ascultat cu milostivire. Însuși Fiul lui Dumnezeu și Fiu iubit al Fecioarei a dat pe Maica Sa mamă nouă tuturor și apărătoare, pentru a ne ajuta la mântuire.

De aceea a fost legat sufletul împreună cu trupul – zice Grigorie Cuvântătorul de Dumnezeu –, ca să se facă lui ceea ce este Dumnezeu pentru el, adică ca să-l povățuiască pe trup ca pe un copil și să-l împrietenească cu Dumnezeu.

Dacă tu, frate, cum te consideri amărât, erai singur pe lume, Hristos se răstignea pentru tine!

Dă-mi, Doamne, putere să iert, dă-mi Doamne, putere să-mi văd păcatele! Le cerem pe toate acestea, că sunt daruri. În Biserică, toate se dau în Duhul Sfânt.

Nu-L credem pe Dumnezeu, Care zice: „Pe cel ce vine la Mine nu-l voi scoate afară, cel ce cheamă numele Meu se va mântui, n-am venit pentru cei drepți, ci pentru cei păcătoși”. Nu-L credem.

Boala trupească ajută la vindecarea bolii duhovnicești. O neutralizează cu smerenia pe care o aduce. Dumnezeu pe toate le pune în valoare spre binele nostru. Tot ceea ce El îngăduie este pentru folosul nostru duhovnicesc.

Dacă îți vor lua haina, iar tu dai și cămașa ce o ai (Luca 6, 29), te va îmbrăca Hristos după ace­ea. Dacă te doare pentru un nenorocit și îl ajuți, de ar fi fost Hristos, gândește-te ce jertfă ai fi făcut!

Cei care îi slujesc cu dragoste și răbdare, pe cei bolnavi, invalizi etc., dacă au păcate, li se șterg prin jertfa pe care o fac, iar dacă nu au, se sfințesc.

Toți cei ce vor să stăpânească asupra altora, greșesc.