Paradoxul dintâi al creștinismului este că, în timp ce toți ceilalți se închină la ceva plin, noi ne închinăm la un mormânt gol. Din golul acesta, din vidul acesta de viață normală se naște toată puterea creștinismului de a naște tot timpul viața suprafirească.

De pildă, părintele Steinhardt știa bine câtă căutare este în toate celelalte religii și în toate celelalte confesiuni. Îndrăznesc să spun că Ortodoxia, din acest punct de vedere, este răspunsul la acel „Cred, ajută necredinței mele!”. E parte integrantă a răspunsului cu libertate, dăruit de Dumnezeu, fiecărui om care se vrea rob câte unui sistem.

Când ești ortodox, de exemplu, nu poți să fii rob decât al lui Dumnezeu. E un mod de a fi care incumbă în el toată puterea aceasta de a rosti liber și de a gândi liber, de a-I îngădui lui Dumnezeu să-I deschizi ușa cu vrednicie și cu bucurie.

(Părintele Constantin Necula, Alexandru Rusu, Farmacia de cuvinte, Editura Agnos, Sibiu, 2014, pp. 150-151)