Toată taina, toată sarea vieții creștinești este să ceri iertare. Să nu știi și să nu faci răul. Să nu cugeți păcatul și răul.

Bețivul, desfrânatul, mândrul pot să se facă vrednici de mila lui Dumnezeu. Dar cine nu iartă și cine nu cere iertare, silindu-se cât mai mult, nu poate să se împace cu conștiința sa. Un astfel de om s-a șters pe sine din viața veșnică pentru totdeauna. Și cel mai mult în clipele acelea. Pentru că nu mai are nicio legătură cu Dumnezeu. Și nici vorbă să fie ascultat.

(O viață de jertfă – Mărturisirile Cuviosului stareț Samson Esper, Traducere de Severin Alexandru, Editura Egumenița, Galați, 2010, p. 56)