Mântuitorul a zis: „Cine dintre voi poate, îngrijorându-se, să adauge staturii sale un cot?”. Așadar, cu deplină încredere în Făcătorul nostru să săvârșim lucrarea dată nouă și să nu ne îngrijim de tot ce va veni și de tot ce poate veni. Mai mult face o picătură de rugăciune decât o mare de grijă.

Sfântul Apostol Pavel, ca și ceilalți Apostoli, urmând porunca Domnului, îndeamnă pe creștini să se roage neîncetat. Așa au făcut toți drepții, patriarhii, prorocii și credincioșii Vechiului Testament; așa să facem și noi.

Postul este o potrivire a vieții omului, ca apa din oala pe care o pui la foc. Dacă oala pusă la foc e goală, mai pui apă în ea, ca să nu se spargă de tăria focului; iar dacă e plină-ochi, mai deșerți din ea, ca nu cumva, fierbând, să curgă în foc și să-l stingă.

Rugăciunea, pentru a fi primită sau, mai bine zis, pentru a fi lucrătoare, trebuie să fie însoțită de post.

Cred că e mult mai bine să înveți răbdarea și smerenia decât să obții totul după voia ta și apoi să descoperi că în interior ești gol.

Însuși Domnul nostru Iisus Hristos ne-a spus că, mai presus de orice, adevărații Săi ucenici vor fi recunoscuți după dragostea lor.

Dacă ți se arată cineva cu chip de înger de lumină, nu trebuie să ai încredere. Dumnezeu nu te va osândi dacă vrea cu adevărat să ți Se arate și tu Îl respingi, pentru că, dacă vrea să-ți transmită ceva, va reveni și va găsi un mijloc să o facă. 

Trebuie să gândim smerit despre noi înșine și cu smerenia să îmbinăm orice lucrare a noastră, iar smerenia falsă, expusă în justificarea nedorinței și a lenei față de nevoință, să o alungăm cât mai departe.

Toate cele pământești prețuiește-le cu preț pământesc.

Dumnezeu dorește mântuirea noastră și o lucrează într-un mod neînțeles de noi. Lasă-te în voia lui Dumnezeu și vei afla pace sufletului tău îndurerat.