Atunci când diavolul vă înalță, smeriți-vă și faceți-vă una cu pământul prin învinuirea de sine, atunci când el vă coboară în iad, prin deznădejde, zboară la cerul harului și dragostei lui Dumnezeu – acesta este jocul pe care trebuie să-l joci cu el.

De îndată ce facem ceva bun, vedem eul nostru cum se înalță de parcă noi am fi creat cerul și pământul. În timp ce Dumnezeu a făcut totul din nimic și, totuși, S-a smerit atât de mult!

Dacă Dumnezeu ar fi fost grabnic spre pedepsire, Biserica nu l-ar fi dobândit pe Pavel. Îndelunga răbdare a lui Dumnezeu l-a făcut pe prigonitor apostol și propovăduitor; bunătatea lui Dumnezeu l-a schimbat pe lup în păstor; îndelunga răbdare a lui Dumnezeu l-a făcut pe vameș evanghelist.

Pentru a primi iertarea în Taina Sfintei Spovedanii nu este de ajuns numai simpla înșirare a păcatelor noastre. 

Spovedania este Taină a Bisericii și, ca toate Tainele, varsă în suflet harul lui Dumnezeu, în timp ce psihiatria și toate celelalte discipline înrudite cu ea sunt științe omenești.

Ar putea zice cineva, ce bine că în vremurile noastre sunt tot mai puține cazuri când duhurile rele pun stăpânire pe unii oameni. Oare a renunțat diavolul la a ne chinui? Nu! Nu a renunțat, ci și-a schimbat armele pentru a ne putea stăpâni fără să ne dăm seama.

Să știm că el are numai atâta putere cât îi dăm noi. Dumnezeu îi îngăduie existența pentru a ne pune la încercare tăria credinței. Diavolul ne îndeamnă dar nu ne poate obliga. El nu are putere decât de a înșela, a păcăli pe cei slabi.

Postul veștejește pofta trupului, iar rugăciunea alungă deșertăciunea lumii. „Întoarce ochii mei să nu vadă deșertăciunea” – spune psalmistul – și atunci diavolul va fugi rușinat și noi vom fi biruitori. Să ne rugăm lui Dumnezeu să ne ajute să-l biruim, acum și întotdeauna! Amin.

Dacă vrem să arătăm cât iubim noi pe aproapele ca răspuns la iubirea lui Dumnezeu, înseamnă că de la biserică, de la Sfânta Liturghie, întotdeauna ne vom întoarce acasă cu cineva străin de casa noastră, pe care o să îl invitam la masă.

Hristos este garanția învierii noastre, căci dacă a înviat, apoi S-a înălțat la ceruri, de unde ne-a trimis pe Duhul Sfânt. Astfel, toată problema omenirii a fost rezolvată. Asta prăznuim noi an de an, duminică de duminică, zi de zi, liturghie de liturghie.