Domnul meu, să nu-mi dai nici sărăcie și nici bogăție. Dă-mi ce îmi este necesar și suficient pentru nevoile materiale.

Peștera din Betleem trebuie să fi fost în afara orașului, sau trebuie să fi fost foarte greu de crezut că păstorii din partea locului să se fi folosit de ea. Dar mai târziu, când această peșteră vestită a devenit locul cel mai important din Betleem, orașul se mărise deja foarte mult și au împrejmuit-o.

Maica Domnului este „Maica Vieții” și ca Noua Evă, care stă la începutul unei noi umanități, care restaurează condiția femeii și în special a mamei. Însuși numele de Eva al primei femei înseamnă „viață”. Citim în Facerea 3, 20: „Și a pus Adam femeii sale numele Eva, adică viață, pentru că ea era să fie mama tuturor celor vii”.

În toată animația care se creează în jurul Pruncului născut în peștera din Betleem, singură Maica Sa rămâne netulburată. Nici venirea păstorilor, cu istorisirea despre arătarea îngerească, nici steaua minunată și magii de la răsărit care cad în adorare înaintea Pruncului și-I aduc daruri minunate n-o smulg pe Născătoarea de Dumnezeu de la împlinirea îndatoririlor oricărei mame adevărate față de fiul ei.

Un gângurit de bebeluș umple lumea și gânguritul se va face Evanghelie.

Și pentru cel mai sărac, în cea mai săracă țară, în cel mai sărac loc, tot s-au găsit două cârpe. Pentru Hristos, nu. Dar cu toate acestea, El era fericit.

Să avem mereu loc pentru Hristos, să avem ieslea pregătită și așezare bună în gânduri, ca să-L primim pe Domnul Hristos în sufletele noastre.

Darurile magilor simbolizează adorarea de veacuri a credincioșilor față de Pruncul Dumnezeiesc, Care este Dumnezeu-Omul, Împăratul creației.

Această familie trăia după legile lui Dumnezeu, iar principala lui poruncă este aceea de a-L iubi pe Dumnezeu și pe aproapele nostru. Aceasta este baza mântuirii noastre.

Dacă pătrundem cu credință și smerenie dincolo de schemele logice, înlăuntrul evenimentului Nașterii dumnezeiești a lui Hristos, atunci vom putea să renaștem și noi.