Știe că oamenii primesc totul de la Dumnezeu, cu ajutorul rugăciunii și în rugăciune: așa primesc și îndreptarea cea adevărată a vieții lor, și pocăința, și mângâierea, și odihna, altfel spus, tot ce este de trebuință omului ca să se mântuiască.

Sfinții Părinți descriu treptele acaparării sufletului nostru de către gânduri:

Toți îi socotesc fericiți pe cei ce se bucură, iar pe cei ce jelesc, pe cei sărmani și pe cei ce plâng îi socotesc nefericiți. Domnul, însă, în locul celor dintâi îi numește fericiți pe cei din urmă, zicând: „Fericiți cei ce plâng”.

De ce tocmai lor, adică celor săraci cu duhul, le aparține Împărăția Cerească? Pentru că cel smerit cu duhul, „recunoscându-și păcătoșenia și nevrednicia sa, se lasă întru totul condus de harul lui Dumnezeu, nepunându-și nicidecum nădejdea în puterile sale duhovnicești și harul îl conduce la Împărăție”.

E un lucru vrednic de sfinți să suferim împreună cu cei ce suferă.

„Prin aceasta, cunoaștem că suntem întru El. Cine zice că petrece întru El dator este, precum Acela a umblat, și el așa să umble” (I Ioan 2, 6).

Cele prin care se urmărea întristarea și chinuirea lor, li se fac mai vârtos fără să vrea spre folos și cele prin care se plănuia surparea lor, îi fac mai tari.

Astăzi, 8 iunie 2022, se împlinesc 14 ani de la întronizarea Înaltpreasfințitul Părinte Teofan ca Arhiepiscop al Iaşilor şi Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei.

Să îndrăznim să trecem prin toate necazurile pe care le întâlnim pe cale, fiind atenți să nu ne provocăm noi vreunul și să nu alergăm după ele pentru cele ce ni s-au scris în subconștient.

Dumnezeu ne-a „urzit” din iubire și pe un „rost” de iubire pentru a fi capabili, pe măsură ce creștem cu trupul și cu duhul, să ne bucurăm de El, de comuniunea intimă cu El, Cel ce este Iubire, și de lumea creată ca dar pentru desfătarea noastră duhovnicească și trupească.