Această viață este pe de-a-ntregul dar desăvârșit al lui Dumnezeu și bunăvoirea preacuratei Maicii Sale de Dumnezeu Născătoarea, adică de a vă aduna, cu bună chibzuială, voi toți la un loc și de a vă aprinde cu dragostea lui Dumnezeu.

De se va învrednici cineva de biruință, este fericit, de trei ori fericit, pentru că, odată încununat cu laurii nemuririi, rămâne veșnic în bucurie, în slavă, în lumină și veselie.

De ne vom nevoi, ne întărește Dumnezeu și vom afla cărarea dreaptă a faptelor bune; căci calea păcatelor este strâmbă, plină de prăpăstii și întunecată spre stricarea celor ce călătoresc pe ea.

„Dacă vrei să faci pe cineva bogat, nu-i da tot bogăție, pentru că nu se va mai opri, își va dori tot mai mult. Fă-l să-și dorească mai puțin și atunci îl vei face bogat.”

Deșarte și stricăcioase sunt slava lumească, vredniciile, bogățiile. Lipsite de zădărnicie sunt doar faptele bune. Tot ce facem bun pe acest pământ ne însoțește după moarte. Virtuțile ne însoțesc în cealaltă viață și, de aceea, trebuie să le cultivăm mai ales pe ele.

Să ne găsim, totuși, într-una din aceste trei categorii! Să nu fim în ceata apostaților, a oamenilor care au plecat de acasă și care nu mai sunt nici robi, nici arendași și nici fii ai Stăpânului, ci niște rătăcitori.

Cu binecuvântarea IPS Părinte Teofan, Mitropolitul Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, în zilele de 9 și 10 noiembrie 2022 se desfășoară, la Iași, consfătuirea catehetică anuală a Departamentului de cateheză al Arhiepiscopiei Iașilor.

Semănătorul a semănat, pământul cel bun o primește, iar Dumnezeu o face să crească și o binecuvântează.

Biserica sobornicească, alegând calea de mijloc, a combătut ambele erezii și a statornicit prin dogmă că „mântuirea se săvârșește atât prin dumnezeiescul har, cât și prin conlucrarea omului”.

Pentru mântuire se cere lepădare de sine, care, altminteri, este cu neputință fară dispoziția interioară și fără propria voință.