Oamenii au dat cartea pe televizor, dar televizorul îl face pe om să nu mai gândească, să ia toate informaţiile de-a gata, fără să se mai implice cu mintea.

Dumnezeu a lăsat cu îndestulare pentru toată lumea, hrană și mijloace, frumusețe și condiții de viață. Să-ți iei doar atât cât îți trebuie din fiecare, să nu-ți iei mai mult pentru că te împovărezi inutil. 

Nu prea mai există acuma păcatul acesta în zilele noastre; ai toate mijloacele de informare la îndemână.

Persoana cu adevărat umană, credincioasă chipului Sfintei Treimi, este cea care spune „noi”, nu „eu”, „al nostru”, nu „al meu”. 

Dacă n-ai certitudinea că eşti în Duhul Sfânt, trebuie să afli pricina pentru care te-a părăsit şi să-L cauţi fără răgaz, până ce-L vei găsi din nou, pe El şi harul Său.

Harul Sfântului Duh, dăruit nouă la Botez în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, fără să ţină seama de căderea oamenilor în păcate şi nici de întunericul din jurul sufletului nostru, luminează în inimă cu lumina dumnezeiască a nepreţuitelor merite ale Domnului Hristos.

Mitropolitul Iosif zilnic cugeta numai la îndeplinirea datoriilor sale pastorale. Credinţa sa era tare în Hristos Domnul. Ea îl întărea în luptele vieţii, ea îl îndemna la săvârşirea faptelor sale mari şi virtuoase. Totdeauna citea Sfânta Scriptură, ca şi marele ascet Antonie, care n-avea altă carte decât cerul şi pământul, contemplându-le.

Întrucât cele pe care le dăm sunt bunuri ale lui Dumnezeu, pe noi, oamenii, nevoia ne face de multe ori să avem bunăvoinţă. Dumnezeu, dimpotrivă: Face din bunăvoinţa lui nevoie.

E dureros lucru că la vremea de acum, de exemplu, a fi rău și a fi pornit pe oameni a ajuns să fie o virtute. Dumnezeu este smerenie și cel care vrea să-I semene lui Dumnezeu în smerenie trebuie să locuiască.

Dacă ai pierdut sufletul, ai pierdut toate. Dacă îl câștigi, toate le câștigi. Numai să tai legătura păcatelor tale cu sabia grozavă a unei sincere pocăințe.