Dacă ascultăm de Dumnezeu, ducându-ne lupta noastră duhovnicească şi dorind binele, Dumnezeu va adăuga în noi harul Său şi bunătăţile duhovniceşti.

Ce poate fi mai frumos decât un om care trăieşte respectând cele zece porunci? Sau decât un tânăr cuminte, care are o prietenie curată, cu care se încununează atunci când vine ceasul, se însoţeşte cu aleasa inimii sale şi aduce pe lume copii frumoşi, cuminţi şi sănătoşi?

Dar dacă noi nu manevrăm întrerupătorul rugăciunii, sufletul nostru nu va vedea lumina lui Hristos şi va rămâne în bezna diavolului.

Cred că toți avem această problemă a rugăciunii făcute mecanic, fără prea mare tragere de inimă. Un lucru care ajută este stăruința, deoarece cantitatea în rugăciune aduce, încetul cu încetul, și calitatea. În ceea ce mă privește, atunci când nu mă pot ruga, mă opresc pur și simplu și zic: „Doamne, Tu îmi vezi sărăcia...” și mă osândesc pe mine însumi, până când osândirea aceasta aduce rușine în inimă și simt că inima începe să ia parte câte puțin la rugăciune.

Avem nevoie să ne luptăm pentru timp, căci prin timpul dedicat rugăciunii transformăm viaţa noastră trecătoare în viaţă veşnică, într-o continuă „neguţătorie” ale cărei roade se adună în veşnicie.

În biserică se cuvine să citim rugăciunile pe un ton neutru, pentru ca cei care sunt de față să poată urmări citirea dacă vor, iar dacă nu, să-și poată urma propriul ritm lăuntric de rugăciune fără a fi stânjeniți. Este inadmisibil să citim pe un ton sentimental și personal în biserică, pentru că îi facem pe ceilalți să-și piardă pacea.

Să căutăm să anulăm barierele care ne răcesc sufletește, care ne împietresc, prin care uităm de Dumnezeu.

Când un om reușește să iubească, în adevăratul înțeles al cuvântului, se îndumnezeiește, devine asemenea cu Dumnezeu. Dumnezeu l‑a creat pe om și întregul univers din iubire.

Precum este focul pentru aur, aşa sunt ispitele vieţii pentru noi. Ne întăresc, ne călesc, ne dau mai mult credinţă, ne smeresc şi ne învaţă să ne rugăm şi să cerem sfat. Cine este bun, mai bun să se facă şi cine a biruit ispita, să se roage pentru cel care este în ispită.

Sunt şi la noi oameni care cad, se prăbuşesc, dar sunt şi oameni care rămân în demnitatea lor şi, cu rugăciunile lor vrednice pe care le primeşte Dumnezeu, va fi salvat şi neamul acesta. Dar să nu ne găsim în nepăsare. Să nu ne ispitească toate aşa-zisele bucurii ale acestei vieţi pământeşti.