„Dragostea nu se poartă cu necuviinţă”, dragostea este politicoasă, binevoitoare, aduce linişte în jurul său. Se poartă cu multă cuviinţă, nu caută numai ale sale, ci se interesează şi de ceilalţi. Dragostea nu se aprinde de mânie. Unde-i mânie, nu-i iubire. Dragostea nu pune la socoteală răul, nu este pomenitoare de rău.

Pocăinţa este legată de perioada anului în care se desfăşoară Sfântul şi Marele Post: nu toamna când cad frunzele şi bruma; nu iarna când pământul este mort şi îngheţat; ci primăvara, când se termină chiciura, când zilele se măresc şi întreaga natură se trezeşte la viaţă. 

Nu este deloc ușor să ții în frâu un cal sau un alt animal, dar oamenii, cu a lor personalitate infinit de variată și răutate deliberată, sunt cu mult mai nesupuși.

Schimbarea la Faţă şi Învierea nu pot fi despărţite de Răstignire. Creştini fiind, suntem cu adevărat martorii „bucuriei celei mari foarte” (Matei 2, 10), dar nu trebuie să uităm că „prin Cruce a venit bucurie pentru toată lumea”.

„De vreme ce te ostenești de dragul Meu, Eu te voi alina, voi fi alături de tine, te voi sprijini. Nu te întrista!”

Când oamenii te mâhnesc sau când te jignesc, atunci să-ți aduci aminte un lucru.

Cel care are credință puternică în Dumnezeu simte la fiecare pas din viața lui prezența lui Hristos și mai simte o bucurie nemărginită în sufletul său.

Ele sunt trimise ori pentru curmarea răului, ori pentru învăţătura de minte, ori pentru marea slavă din viaţa viitoare, ori ca pedeapsă pentru păcatele făcute înainte.

Întreaga lume se află parcă sub influenţa unei puteri, a unei forţe care stăpâneşte mintea, voinţa şi toate puterile sufleteşti ale omului.

Învăţătorul nostru e smerenia. Dumnezeu stă împotriva celor mândri, iar celor smeriţi le dă har şi harul lui Dumnezeu este tot ce ne trebuie.