Spovedania e necesară pentru acceptarea din partea noastră a celei mai accentuate simţiri de umilinţă şi pentru a ne da seama că scăparea noastră de păcat atârnă de sprijinul, de ajutorul ce ni-l dă semenul, că suntem avizaţi la el, că această eliberare este o operă a comuniunii, depăşind individualismul în care stă la pândă mândria. Prin spovedanie ne punem în situaţia smerită de ucenici ce primim o învăţătură.

(Părintele Dumintru Stăniloae, Trăirea lui Dumnezeu în Ortodoxie, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1993, p.150)