Rugăciunea pentru cei adormiţi este un element permanent al rânduielii zilnice a slujbelor noastre, nu o chestiune de surplus de evlavie sau opţiune personală.

Adevărata pustie este în adâncul inimii. Sfântul Vasile cel Mare a descris foarte bine această „revenire în sine”: „Când mintea nu se risipeşte în lucrurile din afară şi nu se împrăştie în lume prin simţuri, se întoarce în sine şi se înalţă cu gândul la Dumnezeu”.

Chipul este darul iniţial, făcut omului în momentul creaţiei; asemănarea este ţelul final, pe care omul trebuie s-o realizeze printr-o dreaptă folosire a libertăţii cu ajutorul neîntrerupt şi harul lui Dumnezeu. Omul călător prin viață este toată viaţa lui pe drumul de la chip spre asemănare.

Înţelepciunea şi sfatul învaţă, iar necazul dezvăluie patima sau păcatul.

Lasă îngerul fără aripi şi va fi ca o fecioară. Dă unei fecioare aripi şi va fi înger.

Să nu crezi că îți este bine atunci când nu ai ispite. Dacă vrei să te veseleşti cu veselie nespusă, atunci rabdă acele necazuri pe care ţi le trimite Dumnezeu şi nu îţi va părea rău.

Singur Hristos poate, ca dintr-o ştersătură de burete, curăţa o întreagă tablă neagră plină de păcate, poate albi pelicula pe care s-au înregistrat toate faptele şi gândurile rele ale unei vieţi omeneşti. Străduindu-ne a ierta şi învăţându-ne a practica şi iertarea sub formele ei mai subtile, ne apropiem de înţelegerea iertării divine.

Mila este părtăşia, capacitatea de a ieşi din tine însuţi, de a iubi pe semenul tău nu numai ca pe tine, ci mai mult decât pe tine, de a te substitui lui, de a simţi şi suferi întocmai ca el, devenind oarecum una cu el.

Nu din prisosul, nu din puţinul tău, ci din neavutul tău, din ceea ce îţi lipseşte. Dăruind altuia ce nu ai − credinţă, lumină, încredere, nădejde −, le vei dobândi şi tu.

Ceea ce avem nevoie, ceea ce ne va duce în Rai, este nimicirea mândriei noastre – asta și nimic altceva!