De fiecare dată când mergea la Sfântul Pavel, trecea pe lângă grădina mănăstirii, iar grădinarul îl încărca cu diferite legume şi zarzavaturi pentru bătrânii de la Katunakia. Egumenul, părintele Serafim, îi atrăgea mereu atenţia: „Fiul meu, cu părintele Benedict, grădinarul, să nu ai prea multe legături, pentru că «este un om puţin dificil»”.

Odată grădinarul i-a dat o pereche de pantaloni ca să-i cârpească. Când i-a adus înapoi cusuţi, i-a lăsat împreună cu celelalte haine la egumen. Trecând pe la grădină, ca de obicei, părintele Benedict l-a văzut şi l-a chemat la el.

– Unde sunt pantalonii? l-a întrebat poruncitor pe tânărul katunakiot, care stătea uimit în capătul micii scări de piatră care cobora în grădină.

– I-am lăsat la egumen, a răspuns el puţin deranjat de tonul grădinarului.

– Bre, egumenul ţi i-a dat? a izbucnit cu mânie acela.

Obosit fiind de pe drum, tânărul nu s-a putut abţine, ci i-a răspuns pe acelaşi ton ca un adevărat arvanit [1]:

– Bine, dar egumenul este atât de departe ca să-i iei de la el? Dacă ai fi fost un om mărinimos, a continuat el aruncând ulei pe foc, mi-ai fi mulţumit pentru că ţi i-am cârpit şi mi-ai fi dat şi ceva din grădină să merg la treaba mea.

Atunci grădinarul s-a aplecat mânios şi căuta pietre ca să-l lovească pe tânărul cel îndrăzneţ. Însă Evanghel, fiind luminat de Dumnezeu, i-a făcut metanie şi a strigat:

– Iertaţi-mă! Am greşit, părinte!

„Să fi văzut ce s-a întâmplat atunci, povestea Stareţul, minunându-se de puterea cuvântului «iertaţi». Grădinarul s-a ridicat în picioare şi dezarmat şi îmblânzit de smerenia tânărului, a spus:

– Ce să-ţi mai fac acum? Ce să-ţi mai fac acum?

– Iertaţi-mă, a repetat tânărul, ca om mi-a scăpat şi mie un cuvânt nepotrivit. Iertaţi-mă!

– Haide, Dumnezeu să te ierte, a spus fără mânie grădinarul şi de atunci înainte îl încărca cu de toate întotdeauna când trecea pe acolo”.

(Ieromonahul Iosif Agioritul, Stareţul Efrem Katunakiotul, traducere de Ieroschim. Ştefan Nuţescu, Schitul Lacu-Sfântul Munte Athos, Editura Evanghelismos, Bucureşti, 2004, pp. 31-33)

[1] Arvanit – grec ortodox care vorbeşte limba albaneză datorită împrejurărilor istorice.