Moartea nu este peste mări şi ţări, ci este lângă fiecare. Ne înspăimântăm de moartea unuia şi a altuia, însă hotărârea cu privire la îndreptarea noastră o amânăm pe viitor, când limba noastră nu va mai putea vorbi.

Fiecare om, în această viaţă, să-şi aibă crucea pe care trebuie să o poarte, cu supunere de copil faţă de Tatăl Ceresc. 

E izbăvitor să vă hrăniţi sufletul cu Pâinea Sfântă şi nestricăcioasă.

Într-adevăr, care este pricina care vă îndreptăţeşte să huliţi această neprihănită Rugăciune? Eu nu mă pot dumeri deloc. Oare vi se pare vouă nefolositor să chemaţi numele lui Iisus? Dar de mântuit nu vă puteţi mântui prin altul, decât întru numele Domnului nostru Iisus Hristos.

Luând curaj, Teodor a intrat în arena teatrului unde l-a însoţit şi Tânărul cel cu darul de biruinţă (adică Domnul nostru Iisus Hristos) şi l-a întărit aşa încât a biruit pe uriaşul cel înfricoşător.

Rosteşte şi tu numele lui Iisus cu dragoste şi cu lacrimi, deoarece după Sfântul Isaac Sirul: Pomenirea celor dragi pricinuieşte lacrimi.

Trebuie să vă osteniţi să fie pace în casa voastră. Din fiecare dintre noi izvorăşte pacea. Mai întâi trebuie să avem pacea în noi, şi apoi o vom răspândi şi celorlalţi.

Sfinţii Părinţi spun adesea că se consideră mai păcătoşi şi decât duhurile căzute. Aceasta este nemărginita smerenie, iar smerenia nemărginită este desăvârşirea vieţii Creştineşti.

Orice lucru pe faţa pământului şi în veşnicie e lucru dumnezeiesc, lucrare dumnezeiască, dar noi îndeobşte nu ne apucăm cu toată inima de lucru.

Din toate cele pe care I le cerem lui Dumnezeu, El împlinește numai ceea ce ne este cu adevărat de folos, asemenea mamei care nu împlinește orice i-ar cere copilul, ci numai lucrurile care îl vor face pe acesta fericit.