Lucrarea de mântuire este o conlucrare a omului cu Dumnezeu. Dumnezeu așteaptă fiecare om să vrea să se mântuiască, dar lasă omului libertatea totală de a alege între bine și rău.

Nici aici, pe pământ, nici în ceruri – nimic nu se întâmplă fără Pronia și fără îngăduința lui Dumnezeu.

Se spune că Maica Domnului este supărată pe toți aceia care nu-i cer niciodată nimic! Ea este o nouă lume și cât poate Dumnezeu cu puterea, poate și Maica Domnului cu rugăciunea.

Atunci când se va întări în inimă Iisus, nu vei mai vrea nici Roma, nici Ierusalimul.

Rugăciunea minţii nu o putem face fără îngăduinţa şi îndrumarea unui învăţător.

Frații mei, se cade să o cinstim pe Stăpâna noastră de Dumnezeu Născătoarea prin posturi, rugăciuni, milostenii și fapte bune.

Odată cu venirea Domnului am trecut de la copilărie la maturitate.

Acesta-i norocul meu, nefiresc, negândit: să-mi fie dat să cred în Dumnezeu și în Hristos.

Să-I aduci lui Dumnezeu jertfă de mulțumire și să-I mulțumești din toată inima, căci prin aceasta Îl îndupleci pe Dumnezeu să-ți facă mai mare bine în viitor.

„M-am înfuriat”, spunea Starețul. „Două-trei zile m-a luptat ținerea de minte a răului. În cele din urmă, fiind aprins de râvnă, m-am rugat spunând: «Sfinte Vasile, Sfinte Teodore Studite, Sfântă Irina a Hrisovalantului, eu mă lupt pentru toate despre care voi învățați, și acum acesta este rodul de care mă bucur?». Și îndată sufletul meu s-a umplut de pace și dragoste față de toți părinții.”