Unde este adevărul lui Dumnezeu, acolo slava noastră trebuie nesocotită cu desăvârșire. Nu te gândi ce și cum să spui, ci vorbește fără niciun artificiu ce-ți va pune Dumnezeu în inimă, cu desăvârșită nădejde în El.

Dacă vom reacţiona la amărăciunile vieţii pe dos de cum povăţuieşte Apostolul, fară smerenie şi rugăciune, singuri vom crea terenul propice pentru stres. Bineînţeles, smerenia nu înseamnă pasivitate, capitulare. Dimpotrivă, ea presupune activitate lăuntrică: pocăinţă, înţelegere a situaţiei, apreciere a valorilor şi întoarcere către Dumnezeu, cerând ajutor. Fără aceasta va fi mult mai greu să rezistăm stresului şi mult mai uşor să ne pierdem echilibrul sufletesc.

Rugăciunea lui Iisus, ca să fie de folos omului, trebu­ie neapărat însoţită de teologia Bisericii Ortodoxe şi de o viaţă îmbisericită, în chip deosebit de dumne­zeiasca Împărtăşanie, căci rugăciunea aprinde dorul pentru dum­nezeiasca Împărtăşanie, iar împărtăşirea cu Trupul şi Sângele lui Hristos sporeşte setea de rugăciune.

Noi primim darurile lui Dumnezeu în orice moment al vieții noastre. Trebuie să facem însă un efort pentru a primi acest dar și cel mai important este a ști cum să facem să dureze acest dar în noi.

Când zicem: „Iisuse, Fiul lui Dumnezeu”, noi rostim deja numele Tatălui și al Fiului, și când zicem Hristos, ne referim la ungerea pe care a primit-o Fiul lui Dumnezeu prin puterea Duhului Sfânt. Deci, în câteva cuvinte, Îl măr­turisim pe Dumnezeu Cel în Treime.

Unde nu există deloc mângâiere omenească, acolo împărățește Dumnezeu și atunci veselia se revarsă în afară, pentru că este multă și nu mai încape în inimă.

Fără rugăciune ne aflăm departe de Dumnezeu, uneori nervoși, alteori deznădăjduiți și deseori neîmpliniți. Doar prin rugăciune putem afla pacea din sufletul nostru.

Împodobiți-vă prin curăție, gătiți-vă cu înfrânarea, îmbogățiți-vă cu fapta bună, slăviți-vă prin smerenie, înălțați-vă la cer prin nepătimire, măriți-L pe Domnul împreună cu îngerii, săgetați-l pe potrivnicul prin temerea de Dumnezeu, biruiți-l împreună cu Sfântul David prin invocarea treimică, trimițând, ca o întreită piatră, împotriva lui Goliat cel înțelegător sfânta voastră rugăciune, pururea luminoși, pururea curățiți, pururea cerești, ca să se spună și către voi, ca din gura Domnului, «voi nu sunteți din lumea aceasta».

În Biserică, lucrurile se realizează prin şuvoiul de har care porneşte din Dumnezeu şi care ajunge până la om aşa cum vin razele soarelui pe pământ, cum se răspândeşte lumina. Tot aşa este şi mântuirea, ceva ce se realizează din darul lui Dumnezeu, din puterea lui Dumnezeu, ceva ce se realizează cu ajutorul lui Dumnezeu. Fără asta nu există mântuire!

Să cinstim creația lui Dumnezeu, dar mai presus de orice, să-L cinstim pe Creatorul a toate.