Nimeni dintre voi să nu sufere ca ucigaș, sau fur, sau ca desfrânat, sau adulter, sau altul ca un făcător de rele, sau râvnitor de lucruri străine, iar de suferă ca creștin, să nu se rușineze, ci să preamărească pe Dumnezeu pentru că a suferit pe nedrept. Căci spre aceasta ați fost chemați, că și Hristos a pătimit pentru voi, lăsându-vă pildă ca să pășiți pe urmele Lui, Care n-a săvârșit niciun păcat, nici s-a aflat vicleșug în gura Lui și Care, ocărât fiind, nu răspundea cu ocară; suferind, nu amenința, ci Se lăsa în știrea Celui ce judecă cu dreptate.

Miercuri, în cea de-a treia zi a Întâlnirii Tinerilor Ortodocși din Moldova, Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, a săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie la Catedrala Mitropolitană din Iași. Peste 1500 de participanți de la ITOM, numeroși ieșeni și pelerini veniți să se închine la Sfânta Cuvioasă Parascheva, au luat parte la slujba arhierească și la festivitatea de închidere.

Această permanentă grijă și dorință neîncetată de a-L căuta Îl vor atrage și va veni singur ca să te vadă și va izvorî în inima ta un izvor de apă rece care va striga neîncetat: „Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă!”. Atunci te vei bucura fără întrerupere de vocea și dulceața Stăpânului Hristos.

Voi însă, care ați văzut și ați auzit atâtea lucruri, trebuie să înțelegeți că desfătările cele trecătoare se duc ca umbra și timpul vieții noastre fuge, trece repede și nu cunoaște întoarcere. Timpul vieții acesteia este timp de seceriș și cules.

Du-te de te lipește de omul ce se teme de Dumnezeu.

Luni, 26 august, la Catedrala Mitropolitană din Iași a avut loc festivitatea de deschidere a celei de a IV-a ediții a Întâlnirii Tinerilor Ortodocși din Moldova.

Ucenicul în­vață mai mult de la Bătrân din pilda viețuirii sale, trăind alături de el, văzând cum depășește Bătrânul anumite încercări, decât din cuvintele acestuia.

Iubirea către fratele cultivă iubirea către Dumnezeu. Suntem fericiți atunci când îi iubim în taină pe toți oamenii. Vom simți atunci că toți ne iubesc. Nimeni nu poate ajunge la Dumnezeu dacă nu trece prin oameni. Iubirea de sine este egoism. Să nu cerem „eu să stau, eu să merg în Rai”, ci să simțim pentru toți această iubire. Ați înțeles? Aceasta este smerenia.

Atunci când încercăm vreun necaz, trebuie să-I mulţumim lui Dumnezeu, ca nişte fii buni ai răbdării. Dacă-I mulţumim doar pentru cele bune, ne vom asemăna cu iudeii nerecunoscători.

Raiul, această dragoste dumnezeiască, Pâinea cea cerească, se revarsă în inimile noastre ori de câte ori ne împărtășim cu Trupul și Sângele lui Hristos, în Sfânta Împărtășanie. Și fiecare, după vrednicia lui, simte mai mult sau mai puțin mireasma acestui Rai, pe care ni-l dăruiește Domnul prin Sfânta Împărtășanie.