stire

Duhovnicul este chirurg, terapeut şi psihiatru

Duhovnicul este chirurg, terapeut şi psihiatru

Mi s-a povestit odată că au fost operate două femei suferind de aceeaşi boală. Una a fost supusă unei grele operaţii şi s-a făcut bine. Însă când a fost operată cealaltă femeie, mâna chirurgului a tremurat şi el a tăiat puţin mai mult decât trebuia. Şi, cu toate că bolnava nu a murit imediat, starea ei s-a înrăutăţit. S-a stins după o lună. Într-un anume fel, situaţia se aseamănă şi în cazul spovedaniei. Duhovnicul se arată şi terapeut, şi chirurg, şi psihiatru, şi – desigur, înainte de toate – tămăduitor duhovnicesc.

Română

Cum să se comporte preotul cu bolnavii aflați în stadiu terminal?

Cum să se comporte preotul cu bolnavii aflați în stadiu terminal?

În zilele noastre mulţi oameni mor din pricina cancerului. În vechime, când se dădea ultima împărtăşanie celui aflat pe patul de moarte, nu se murea aşa de mult din cauza acestei boli.

Română

Noi punem început pocăinţei, iar Dumnezeu o desăvârşeşte

Noi punem început pocăinţei, iar Dumnezeu o desăvârşeşte

Îngheţul păcatului ne-a paralizat mâinile, astfel că nu putem să deschidem singuri uşa pocăinţei şi să dobândim mântuirea. Adică dorim să ne mântuim, să lepădăm de la noi jugul păcatului, dar nu putem, pentru că am fost anchilozaţi din pricina lui („mort era”, spune Hristos despre fiul risipitor, Luca 15, 32). Şi ce se întâmplă? Noi Îi arătăm lui Hristos dispoziţia noastră, voinţa noastră de a ne pocăi, iar Acesta ne deschide uşa pocăinţei!

Română

Ferește-te de cei trei aliați ai diavolului

Ferește-te de cei trei aliați ai diavolului

Deci, dacă voieşti a lua biruinţă asupra şi cu lesnire a alunga tabăra vrăjmaşilor celor gândiţi de alt neam, prin rugăciune şi prin ajutorul lui Dumnezeu întru sineţi venind şi întru adâncurile inimii intrând, caută urma acestor trei tari uriaşi ai diavolului, de uitare zic, de trândăvire şi de neştiinţă, care sunt întemeierile vrăjmaşilor celor gândiţi de alt neam, prin care celelalte patimi ale răutăţii se întăresc, lucrează şi vieţuiesc în inimile iubitorilor de dulceţuri şi în sufletele celor nepedepsiţi.

Română

Să-ți aduci aminte mereu de Dumnezeu

Să-ți aduci aminte mereu de Dumnezeu

Pomenirea lui Dumnezeu se face prin durerea inimii pentru buna-cinstire. Iar tot cel care-L uită pe Dumnezeu se împătimeşte de cele dulci şi nesimţitor (învârtoşat) se face. Dacă voieşti totdeauna a-ţi aduce aminte de Dumnezeu, nu lepăda asuprelile ca pe nişte nedrepte, ci ca pe cele ce cu dreptate vin să le rabzi.

Pentru că răbdarea adică prin fiece întâmplare porneşte aducerea aminte; iar lepădarea slăbeşte starea ostenicioasă a inimii ce priveghează, şi prin odihnă (trupească) lucrează uitarea.

Română

De ce nu sunt pedepsiți totdeauna cei răi?

De ce nu sunt pedepsiți totdeauna cei răi?

„Nimeni să nu se supere atunci când vede că cei răi şi nedrepţi sunt fericiţi în această viaţă, pentru că răsplata bunătăţii şi a răutăţii nu se face aici, pe pământ. Dacă uneori Dumnezeu ne pedepseşte după faptele noastre, plata aceasta nu este întreagă, ci o pregustare a ceea ce va fi în cealaltă viaţă. Iar lucrul acesta este lăsat de Dumnezeu pentru ca cei care nu cred în învierea morţilor şi în Judecata de apoi să se cuminţească măcar cu cele ce păţesc pe pământ.

Română

De ce paraliticului de la Vitezda nu i se cere credință?

De ce paraliticului de la Vitezda nu i se cere credință?

Se poate pune întrebarea: De ce Domnul nu i-a pus acestui bolnav obişnuita întrebare: „Crezi tu asta?”. De ce nu a căutat în el credinţa, aşa cum a făcut El cu mulţi alţii?

Dar credinţa acestui suferind nu este mai mult decât lămurită? El a zăcut vreme de treizeci şi opt de ani cu răbdare în locul acesta, cu nădejdea de a primi ajutor din cer. Asta înseamnă nu numai că el crede în lucrarea minunată a îngerului lui Dumnezeu; într-un fel, el crede şi în Domnul Iisus, deşi nu-L numeşte Domn.

Română

Mi-e sete și foame de Tine, Doamne!

Mi-e sete și foame de Tine, Doamne!

Mi-e sete, Doamne, mi-e foame, sunt tare ostenit de atâţia ani de când rătăcesc pe căile acestui pământ. De 25 de ani umblu pe drumul păcatului. De 25 de ani stau ca slăbănogul de la Vitezda şi nu are cine să mă arunce în baia pocăinţei pentru a afla mântuirea.

Română

Dacă noi Îi cerem ajutorul, Dumnezeu ni-l va trimite cu siguranță

Dacă noi Îi cerem ajutorul, Dumnezeu ni-l va trimite cu siguranță

Scrisorile noastre sunt rugăciunile. Scrisorile noastre sunt scrise uneori cu lacrimi, alteori cu bucurie, uneori cu mâhnire, alteori cu recunoștință. Să avem curajul de a-I scrie lui Dumnezeu, să avem curajul de a-i scrie Maicii Domnului, să avem curajul de a le scrie Sfinților. Și să nu deznădăjduim dacă ajutorul nu vine atunci când vrem noi, pentru că, de multe ori, avem de ispășit perioadă de pedeapsă pentru păcatele noastre, timp de pocăință și spovedanie.

Română

Pagini