Omul îl roagă pe îngerul său păzitor ca pe fratele său mai mare să-l protejeze și să se roage pentru el, întrucât acesta are mai multă îndrăzneală către Dumnezeu.

Voi știți că de când v-ați pus în gând să veniți la mănăstire, îngerii voștri v-au numărat pașii, bănuții și osteneala voastră? Cu acestea toate îngerii voștri se vor prezenta la dreapta judecată, că acești bănuți nu i-ați cheltuit la discoteci, la cârciumi și la nunți cu lăutari, ci i-ați dăruit lui Hristos!

Întâi de toate, bunătatea și simplitatea atrag harul lui Dumnezeu; sunt temeiurile pentru ca Dumnezeu să vină și să-Și afle locaș în noi. Dar cel bun trebuie să cunoască și vicleniile diavolului și ale oamenilor, deoarece mult se va chinui.

Cât de plăcut este omul smerit și cât de respingător este cel mândru! Omul smerit are lucrare lăuntrică și se străduiește să nu trâmbițeze binele pe care îl săvârșește, toți îl au la evlavie și îl iubesc. Pe cel mândru nimeni nu-l iubește; până și Dumnezeu Își întoarce fața de la el.

Fericirea are un singur Nume: Iisus Hristos. Este tot ceea ce își poate dori omul.

Fericiți sunt cei ce primesc cu credință această binecuvântare! Cât de atenți trebuie să fie preoții când îi binecuvântează pe credincioși!

Cunoașterea urmează iubirii. Spovedania este calea prin care omul se apropie de Dumnezeu.

Când mintea se răpește prin dragoste de cunoștința dumnezeiască, ieșind afară din cele ce sunt, ea simte dumnezeiasca nemărginire.

Adu-ți aminte că rugăciunea pentru cei adormiți este puternică fiindcă e obștească, fiindcă vine din partea întregii Biserici. Biserica respiră prin rugăciune.

Mergând în vizită în casa unui cunoscut oarecare, îi aducem daruri. Cu cât mai mult nu ar trebui oare să-I aducem un dar lui Dumnezeu?