Cine are dragoste, acela are și milă, și împreună-pătimire, fiindcă nu poți să iubești fără să suferi împreună cu cel iubit. Un asemenea om nu poate să nu facă binele celor care au nevoie de el, și-l face fără să aștepte recunoștință, fără să aștepte să i se răsplătească pe măsură.

Unii postesc ca să rămână feciorelnici; de aceea nu mănâncă și nu beau, deși flămânzesc și însetează. Acesta este un post de grad superior.

Fără luptă nu se poate: dar lupta presupune neplecarea duhului în fața păcatului, iar la Milostivul Dumnezeu această nesupunere se socotește drept curăție.

Asta e! Trebuie să te doară. Să iubești și să te doară. Să te doară pentru cel pe care îl iubești. Iubirea se ostenește pentru cel iubit. Aleargă toată noaptea, priveghează, își însângerează picioarele ca să-l întâlnească pe cel iubit.

De Ziua Națională a României, credincioșii din Iași s-au adunat în număr mare la Catedrala Mitropolitană, unde Preasfințitul Părinte Nectarie, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Europei Occidentale și Episcop ales al Irlandei și Islandei, a săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, împreună cu un sobor de preoți și diaconi.

Unirea postului trupesc cu cel sufletesc oferă lui Dumnezeu „jertfa cea mai plăcută și un lăcaș de sfințenie în adâncul inimii neprihănite”.

Când te lovesc invidia omenească și necredința prietenilor, nu cădea cu duhul și nu ține amărăciune în inima ta, ci zi: „Toate acestea le dau spre judecată și dreptate – Ție, Doamne!”.

Trebuie să vă osteniți să fie pace în casa voastră. Din fiecare dintre noi izvorăște pacea. Mai întâi trebuie să avem pacea în noi, și apoi o vom răspândi și celorlalți.

Cât de mult însetează cineva pentru mântuirea fratelui său, atât de mult este copleșit sufletul său de iubirea lui Dumnezeu.

Cât de recunoscători trebuie să fim către Dumnezeu! Să fie viața noastră un ascunziș de taină al prezenței lui Dumnezeu, al Născătoarei de Dumnezeu, al îngerilor și al sfinților.