De la pocăință ne vine spălarea întinăciunii faptelor rușinoase. După ea primim împărtășirea cu Duhul Sfânt. Dar nu în chip simplu, ci după credința, simțirea și smerenia celor ce s-au pocăit din tot sufletul, însă numai după iertarea deplină a păcatelor de mai înainte, primită de la părintele care ne-a luat asupra sa.

De aceea bine e să ne pocăim în fiecare zi, pentru porunca ce s-a dat. Căci îndemnul: Pocăiți-vă, că s-a apropiat Împărăția Cerurilor, ne arată lucrarea aceasta ca fiind fără hotar. (Sfântul Antonie cel Mare)

(Maxime, cugetări filocalice, Editura Fotini, p. 363)