Frumuseţea Raiului nu este asemenea acestei frumuseţi pământeşti, cu râuri, cu pomi fructiferi; ea este cu totul nepământească, de aceea şi unii Bătrâni din vechime, după cum se povesteşte la Pateric, re­fuzau să se îndulcească până şi de frumuseţile naturii, ca astfel nevoindu-se, să câştige adevărata frumuseţe cerească. Raiul, această dragoste dumnezeiască, Pâinea cea cerească, se revarsă în inimile noastre ori de câte ori ne împărtăşim cu Trupul şi Sângele lui Hristos, în Sfânta Împărtăşanie. Şi fiecare, după vrednicia lui, simte mai mult sau mai puţin mireasma acestui Rai, pe care ni-l dăruieşte Domnul prin Sfânta Împărtăşanie.

(Adrian Alui Gheorghe, Părintele Iustin Pârvu. O misiune creștină și românească, Editura Doxologia, Iași, 2013, pp. 167-168)