stire

Întotdeauna să pui înaintea ochilor ultima zi din viața ta. Când te scoli în zorii zilei, să nu fii sigur că mai ajungi până seara; de când îţi întinzi trupul în pat să se odihnească, să nu tragi nădejde că vei mai vedea lumina zilei, astfel te vei putea înfrâna mai uşor de la toate patimile. Inima ta să mediteze pururea la bunurile cereşti făgăduite, ca însăşi acelea să te cheme pe calea virtuţilor.

„Şi să stăpânească ei”, zice, „fiarele”.

Poate vei zice, deci: Care fiare voi stă­pâni? Şi unde-mi stau acestea? Dar oare nu ştii că împrejurul tău sunt mii de fiare şi că hoardă multă de acest fel porţi în tine şi că înăuntrul tău petrec de-a pururea?

Sfântă! Şi, când spun asta, am spus tot. Trebuie să aibă în ea caracterul sfinţeniei. Niciodată altfel decât legată de Dumnezeu. În familiile noastre, de mult timp nu se mai roagă soţul pentru soţie. Părinţii pentru copii se mai roagă, mai ales la vreme de belele. Există extrema cealaltă, în care numai copiii se roagă pentru părinţi, cu toate că părinţii şi-au pierdut şi perioada matură şi pe cea de bătrâneţe, prin tot felul de prostii. Dar niciunii nu putem înlocui rugăciunea unora pentru alţii.

Aşadar, tu care ai preferat căsătoria să nu insişti ca şi cum ai avea dreptul să îmbrăţişezi viaţa lumii.

Căci pentru dobândirea mântuirii este nevoie de mai multe osteneli şi de pază după ce ai preferat să trăieşti în mijlocul curselor şi al tăriei puterilor răzvrătite şi ai în jurul tău excitările păcatelor şi trezeşti toate simţurile tale ziua şi noaptea către dorinţa lor.

Dacă un duh îndărătnic și sălbăticit spune că nu se poate atâta iubire, Hristos Dumnezeul nostru răspunde fără menajamente: „Îndrăzniți! Vouă care aveți fire omenească, vă poruncesc să vă iubiți unii pe alții. De n-aș fi făcut ce ați putea face, nu vă puteam porunci”.

+ Dacă reuşeşti să faci ca suflarea să-și fie rugăciune, vei respira încă din viaţa aceasta mireasma Raiului.

+ Respiraţia să-ţi devină ca Numele lui Dumnezeu pe Care Îl inspiri şi Îl expiri, şi astfel vei pregusta din Împărăţie.

+ Rămâi conştient că eşti sub privirea Lui şi vei vedea lumea într-o altă lumină.

+ Te mişti în lumea Lui şi de la El ai mişcarea – iar de tine, cu harul Lui, depinde pacea inimii tale.

+ Vezi Crucea, însă nu uita niciodată Învierea.

- Ce sfat ne daţi nouă, mirenilor, privind rugăciunea inimii? Ce să facem noi ca să ne rugăm?

Odată, pe când se afla în Biserica Maicii Domnului Halcopratia, s-a apropiat de el un tânăr foarte cuminte, care mergea totdeauna neobosit la sfintele slujbe.

- Părinte, îl  întreabă tânărul, ce să fac ca să dobândesc mântuirea?

- Tu, băiatul meu, eşti un suflet nevinovat. Cum ceri să auzi cuvinte de mântuire de la un bătrân care a putrezit în păcate?

Individualismul este, se pare, o boală a societății. Se extinde, oare, și asupra credincioșilor?