stire

Pentru a-i cinsti cum se cuvine pe făuritorii acestui moment istoric, în data de 28 noiembrie a.c., începând cu ora 11:30, în bisericile de parohie şi mănăstirile de pe cuprinsul Arhiepiscopiei Iașilor, se vor săvârși slujbe de pomenire, ca prinos de adâncă recunoştinţă pentru marii noştri înaintaşi. La sfârșitul acestor slujbe, la ora 12:00, în toate aceste lăcașuri de cult se vor trage clopotele. La Catedrala mitropolitană din Iași, slujba de pomenire va fi săvârșită de Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Arhiepiscopul Iașilor și Mitropolitul Moldovei și Bucovinei.

Pe lângă unitatea teritorială şi cea economică, la unitatea de nezdruncinat a poporului nostru, ca şi la menţinerea ei, au contribuit şi formele sale de creaţie şi manifestare spirituală. Astfel, în Transilvania, ca şi la sud şi est de Carpaţi, constatăm că au circulat aceleaşi creaţii literare.

Cele dintâi texte în limba română, precum: Psaltirea Scheiană, Codicele şi Psaltirea Voroneţeană, deşi s-au scris în Maramureş, au circulat şi în Moldova, unde au şi fost descoperite.

Mulţumirea pentru unificarea politică a românilor în România întregită s-a răsfrânt şi asupra necesităţii unificării organizaţiei bisericeşti, urmând să fie unificate cu Mitropolia României organismele bisericeşti provinciale, pentru ca întreaga Biserică Ortodoxă Română să primească un Statut bisericesc unitar, precum unitară era şi România întregită. În acest scop a fost inaugurată o activitate asiduă de lămurire. Astfel, însufleţitul ostenitor pentru unitate, teologul Nicolae Bălan de la Sibiu, preciza:

În contextul celebrării Centenarului Marii Uniri, sunt evidenţiate, prin momente liturgice şi culturale, anumite evenimente care s-au înscris în cartea de aur a neamului nostru. Unul dintre acestea îl constituie împlinirea a 100 de ani de la momentul providenţial al unirii Bucovinei cu Regatul României, act împlinit în data de 28 noiembrie 1918.

Sinodul eparhial, întrunit la Arad în ziua de 10 noiembrie 1918, a emis Circulara cu nr. 147/1918 prez., „către iubitul cler al mitropoliei ortodoxe române din Ungaria și Transilvania”. În cadrul acesteia se rânduieşte formula de pomenire la serviciile divine a noii autorităţi de stat: „înalta stăpânire naţională şi Marele Sfat al Naţiunii Române”.

În condiţiile destrămării Imperiului Rus, în urma Revoluţiei din februarie şi abdicării ţarului din martie 1917, a instaurării regimului comunist la Sankt Petersburg, prin lovitura de stat din 25 octombrie/7noiembrie, şi a ieşirii Rusiei din Război după armistiţiul de la Brest-Litovsk, încheiat la 27 ianuarie/9 februarie 1918 cu Puterile Centrale, a luat amploare şi mişcarea de eliberare naţională a românilor din Basarabia, grav ameninţată de anarhia bolşevică.

Când omul nu arată răbdare în durerea mustrării, a certării, a tăierii voii, în durerea dispreţului, a batjocurii venite din partea celorlalţi, atunci va rămâne pătimaş, bolnav, şi la sfârşitul vieţii va vedea limpede că n-a lucrat bine mântuirea lui. Fără răbdare în suferinţă, nu se realizează vindecarea. Trebuie să arătăm răbdare faţă de purtarea vindecătoare a lui Dumnezeu. Ispitele care vin asupra omului au scopul să-l smerească.

Act de sfințire

Cu vrerea Tatălui, cu lucrarea Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh, în anul Centenar 2018, a fost sfințit Altarul Catedralei Mântuirii Neamului sau Catedrala Națională, cu hramurile Înălțarea Domnului (Ziua Eroilor) și Sfântul Apostol Andrei, cel întâi chemat, Ocrotitorul României.

Cei doi patriarhi au ajuns la Catedrala Naţională în jurul orei 08:43.

După înveşmântare, Patriarhul Ecumenic şi Patriarhul Daniel împreună cu soborul slujitor, din care fac parte ierarhi străini și români, au ieşit în pridvorul lăcaşului de cult unde a început slujba de sfinţire.

Catedrala Mântuirii Neamului în cifre: