Sfântul care știe că e sfânt, nu e sfânt. Sfântul care vrea să se știe despre el că e sfânt, nu e sfânt. Sfântul care vrea să se facă sfânt, nu va fi sfânt niciodată.

Iată că nu ni le-a dat, pentru că El știa că ceea ce cerusem noi nu ne-ar fi fost de folos. Ba dimpotrivă. Poate că ne-ar fi dus la greșeli și la suferințe, de care Dumnezeu ne-a scăpat.

Dacă tu condamni pe un altul pentru răul pe care ți l-a făcut, înseamnă că trebuie să fii și tu condamnat pentru răul pe care i-l faci lui, dacă îi răspunzi cu rău pentru rău.

Se întâmplă atât de des ca cineva să simtă nevoia de a fi încurajat, ajutat, mângâiat; și nu o fac; sunt mereu păcătos. Atunci de ce să nu iert celorlalți; de ce să pretind altora mai mult decât pot să dau eu însumi?

Sfinții au depășit lupta dintre suflet și trup, dintre bunele intenții și faptele pe care le săvârșesc, dintre aparențele înșelătoare și gândurile ascunse, dintre ceea ce pretindem că suntem și ceea ce suntem de fapt.

Trebuie să-I cerem lui Dumnezeu să ne deschidă interiorul cuvintelor, făcându-se El Însuși transparent și simțit în ele.

Voia lui Dumnezeu e rezumată în Evanghelie în două fraze foarte mici, scurte: „Să Îl iubeşti pe Domnul Dumnezeu din toate puterile, din toate, toate, iar pe aproapele tău ca pe tine însuţi”.

Fiecare Spovedanie ar trebui să-l facă pe credincios conștient și de bunătățile lui interioare, care cu cât sunt oferite mai mult și mai dezinteresat altora, cu atât devin mai strălucitoare, deși nu trebuie să se mândrească cineva pentru asta.

Vindecarea sufletului nu se poate face doar prin remedii naturale și biologice, doar apelând la harul divin prezent în creație, ci prin harul divin mântuitor și sfințitor adus oamenilor de Mântuitorul Hristos și deplin prezent în Biserică.

Părintele Ioan Hrisostomul în Cuvântul Despre Duhul Sfânt zice că cele șapte duhuri sunt energii ale Duhului, iar sfântul Grigorie Teologul zice că „lui Isaia i-a plăcut să numească duhuri energiile Duhului”.